„Numele de domnisoara al sotiei mele era Richter, dar nu mi-am dat seama la inceput. Aristita Richter. Am facut legatura abia dupa ce am devenit directorul Institutului”, a declarat profesorul Gheorghe Marmureanu.
A implinit 70 de ani si n-are nici un chef de odihna, dimpotriva: acum pregateste a opta sa carte. De zeci de ani, de cand este directorul Institutului National de Fizica a Pamantului, n-a avut concediu adevarat, caci n-a simtit nevoia. In zilele sale libere s-a dus sa se relaxeze tot pe langa observatoarele seismice imprastiate prin tara.
Ideea sa se faca geolog i-a incoltit cand era elev de liceu si se uita la un film rusesc cu niste exploratori. Cand i-a spus tatalui, om simplu, ca vrea sa fie geolog, tatal i-a replicat: „Ma, tu n-ai ce manca?”. Si cum adica, sa ajunga, cumva, ca saracii din comuna lor ce cara toata ziua pietre in spinare? Dar n-a carat niciodata pietre. Prin anii ’70 fiul studia la Cornell University, New York, cu bursa Fulbright, niste lucruri aproape SF pentru vremea aceea.