TIMISOARA. Luna august inseamna in gospodariile banatene pregatiri intense pentru umplerea spaisului cu conservele ce vor prinde tare bine la iarna. Prin partea locului, in orice camara care se respecta stau la loc de cinste, frumos insirate, sticlele cu bulion de rosii. Prepararea lui insa nu-i treaba usoara, iar fiecare gospodina are cate o reteta pentru ca sucul sa fie cat mai gustos.
La sat sau in gospodariile cu gradina, lucrurile se pun in miscare odata cu strangerea rosiilor. Legumele trebuie sa fie carnoase, nici prea verzi, dar nici atat de coapte incat sa prinda mucegai. Contrar impresiei ca la bulion merge orice, inainte de a se apuca de prepararea lui propriu-zisa, gospodinele inlatura cu grija partile putrezite din rosii sau cele manate. Doar bucatile sanatoase se folosesc, daca vor ca bulionul sa fie bun si sa tina pana la urmatoarea recolta.
Rosiile se taie mai apoi in bucati nu prea mari. Ideal este ca in acest moment sa intre in functiune masina de stors tomatele.
In cazul in care exista asa ceva in gospodarie, procedura e simpla. Bucatelele de rosii se trec de mai multe ori prin masina, pana cand tot sucul a curs intr-un vas curat, special pregatit.
In cazul in care nu aveti o masina de macinat rosiile, bucatile taiate se pun la fiert pana se inmoaie, amestecand cu grija ca sa nu se prinda de fundul vasului. Se strecoara apoi rosiile fierte, iar sucul se pune, din nou, la fiert.
Sucul de rosii se fierbe mult, durata nefiind stabilita in ore si minute, ci de aspectul bulionului. Gospodinele spun ca acesta fie trebuie sa scada cu doua degete, fie sa dispara spuma de deasupra, cea care se formeaza in timpul fierberii.
Pentru un bulion clasic, sanatos, nu se adauga nici sare, nici zahar, nici conservant. Multe gospodine pun insa si o portie de sare, dar atentie, aceasta nu trebuie sa fie din cea iodata. Pentru o aroma deosebita, la sfarsitul fierberii se pot adauga frunze de telina sau de busuioc, un manunchi prins cu sfoara, astfel ca frunzele sa nu se imprastie.
„Bulionul clasic e simplu, dar in materie de arome se pot incerca multe. Se pot pune catei de usturoi, frunze de dafin, telina, tot felul de ierburi aromatice, in functie de gust”, spunea pentru opiniatimisoarei.ro Laura Laurentiu, cantareata de muzica populara si cunoscut blogger culinar.
La final, bulionul fierbinte se toarna, incetisor, in sticlele pregatite din timp. Trebuie mare atentie pentru ca acestea sa nu se sparga din cauza lichidului fierbinte. Daca in urma cu multi ani sticlele erau acoperite apoi cu celofan inmuiat cu albus de ou si legat bine cu sfoara, acum marjoritatea gospodinelor prefera sticlele cu capac infiletat.
De aceasta operatiune poate depinde insa succesul intregului proces.
„Sticlele trebuie sa fie foarte curate, sterilizate. Asta se poate face oparindu-le cu apa fierbinte, sau tinandu-le la cuptor, pe tava metalica, mai mult timp. Si tot pe o suprafata metalica este bine sa fie puse si in timp ce se toarna lichidul fierbinte, ca sa nu se sparga sticlele. Se sigileaza apoi cu grija si se pun fie tot in cuptor, fie, asa cum se facea pe vremuri la sat, in cuiburi, invelite in paturi groase, pentru ca temperatura sa ramana crescuta si sa fie distrusi toti germenii. Asa se poate face bulion fara adaugare de conservant. In acest caz insa, recomand ca sticla, odata deschisa, sa fie pastrata la frigider sau consumata toata o data”, explica pentru opiniatimisoarei.ro Laura Laurentiu.
Dupa ce au fost umpute cu bulion, sticlele se aseaza intr-un cos sau lighean mare, bine infasurate in paturi, astfel incat sucul de rosii sa se raceasca treptat.
La final, sticlele cu bulion sunt numai bune de pus pe rafturile camarii.
O metoda pentru a va da seama ca bulionul a reusit este sa verificati sticlele a doua zi. Daca pulpa s-a separat si s-a depus in partea de jos a sticlei, iar in partea de sus pluteste un lichid clar, totul este in ordine. Daca nu, exista toate probabilitatile ca bulionul sa inceapa sa fermenteze.
Iar, daca in Banat cand spui bulion, te gandesti automat la cel de rosii, in alte zone ale tarii se prepara, de exemplu, bulion de corcoduse, folosit de gospodine pentru acrit ciorbele.