Se intampla in iarna anului 1963, cand parintele Arsenie Papacioc era inchis ca detinut politic in inchisoarea de la Aiud, unde era comandant colonelul Gheorghe Craciun. A trait atunci o experienta pe care nu si-o putea explica. „Ce minune mai mare decat ca sunt in viata?“, spunea adeseori duhovnicul.
Sorin Alpetri, ucenic al parintelui Arsenie Papacioc, a relatat in cartea sa „Intre timp si vesnicie – Viata parintelui Arsenie Papacioc“, publicata la Editura Accent Print (2014), incercarile la care a fost supus de-a lungul vietii duhovnicul caruia i-a fost mai drag decat orice iubirea pentru aproape, asa cum arata cuvantul Domnului. Considerat element periculos pentru credinta sa nestramutata in Dumnezeu, parintele Papacioc era tot timpul propus pentru izolare: ba pentru ca nu-si incheiase nasturii la haina (trei zile izolare), ba pentru ca a fost gasit culcat cu un picior in pat (10 zile de izolare) sau chiar dormind rezemat de lateralele patului (10 zile de izolare), sau pentru ca facea propaganda religioasa in celula (tot 10 zile).