TIMISOARA. Timisoara si-a dorit in acest an toate trofeele puse in joc: cupa, campionat si Liga Balcanica. Cu orice pret. Iar pretul platit de conducatorii clubului a fost mai scump decat pare la prima vedere: galeria. In BCT s-au bagat bani cu duiumul si toata lumea a sperat ca echipa va rupe norii. S-a calcat peste cadavre si, prin doua transferuri, realizate dintr-un pix, s-au zdrobit mandria, onoarea si bucuria baschetului din Timisoara.
S-a preferat o echipa care pentru bani sa dea totul pentru a castiga, in locul unei stari de spirit, a unei entitati, a unui suflet, asa cum era Elba in 2010, echipa care a luat ultimul trofeu pentru Timisoara o echipa formata din jucatori „nebuni”, sufletisti si suporteri patimasi care au luptat impreuna pentru un ideal, pentru onoarea Timisoarei.
Dar in acest sezon lucrurile s-au schimbat radical. Diriguitorii baschetului timisorean au uitat de acel spirit numit Timisoara. Conducatorii au uitat de public, care in alti ani castiga singur meciurile favoritilor creand o atmosfera in care vizitatorii reuseau cu greu sa respire. Ei bine, aceasta atmosfera anul acesta a lipsit. Galeria polista a renuntat sa mai vina la sala, ofensati de deciziile venite de la varful clubului, iar ceilalti spectatori care au ramas in tribune nu au putut suplini absenta ultrasilor. O noua galerie formata in special din copii sau liceeni s-a format intr-un colt al salii, insa prestatiile lor nu au reusit sa se ridice la standardele galeriei poliste, pustii fiind parca mult prea cuminti si linistiti pentru un sport atat de dur. Asa ca, energia insuflata in sezoanele trecute catre baschetbalisti a lipsit aproape cu desavarsie. S-a vazut in seria cu CSM Bucuresti, dar mai ales in primele doua meciuri din finala lipsa fanilor patimasi. Conducatorii clubului au sperat ca acea galerie care incuraja pana la epuizare favoritii in alti ani ii va ierta, insa acest lucru nu s-a intamplat.
Prezentele lui Branko Cuici si a lui Bogdan Popescu, considerati simpli mercenari de fanii polisti, in primul 5 a fost de neiertat. Timpul a trecut, victoriile au curs si lumea care a ramasa alaturi de noua formative se indoiau de faptul ca polistii au avut dreptate. Acelasi timp le-a dat dreptate “sabotorilor” pentru ca intr-un final Timisoara nu s-a ales decat cu locul doi atat in Cupa cat si in campionat. Un loc doi care a fost obtinut in 2009 si o cupa in 2010 in conditii mult mai vitrege decat cele de azi: cu jucatori care aproape toti castigau cat doi-trei titluari din actuala echipa, cu baschetbalisti neplatiti de luni de zile si cu un antrenor care traia alaturi de fani si pentru fani atat in sala, cat si in afara ei.
Cu sezonul aproape pe terminate, fanii din galeria polista au inceput sa-si faca prezenta in sala. Rasfirati, ce-i drept, insa toata lumea se gandea ca macar la ultimul meci sa se faca impacarea. Dar nu s-a intamplat. Pentru prima data in acest sezon, tifosii alb-violeti au luat loc in Sala Olimpia in grup organizat.
Membrii marcanti ai CVUCS au preferat insa sa stea ca la teatru fara sa se faca remarcati. La final insa si-au intrat in rol si au facut-o intr-un mod impresionant. I-au aplaudat pe Shone Markovici, pe Dan Paltinisanu si pe Rade Dzambici, jucator de la echipa adversa. Atat. Despre BC Timisoara nimic. Doar cateva injuraturi la adresa lui Cuici si a lui Popescu. Asadar, doi oameni care fac doar figuratie in actualul lot si unul care nu mai apara culorile clubului banatean au fost aplaudati si aclamati, in timp ce alti doi, piese grele in actualul angrenaj al echipei, practic motoarele, au fost huiduiti.
Unde mai pui ca, in 2010, jucatorii urcau in tribune si cantau alaturi de fani chiar si dupa o infrangere, in timp ce aseara, la jumatatea partidei, o parte din suporterii prezenti la Olimpia, au parasit sala.
Aceste imagini ar trebui sa le dea de gandit conducatorilor gruparii alb-violete, care ar trebui sa reconsidere relatia galerie – echipa, in asa fel incat momente de acest gen sa nu se mai repete in viitorul apropiat. Nu de alta, dar urmeaza un sezon nou in care Timisoara va aborda Euro Challenge, competitie in care, fara o galerie adevarata care a dus numeroase razboaie, e greu de crezut ca poti tine pasul.
Tactica mercenariatului nu a adus nimic bun la nivelul echipei. S-a pierdut o Cupa, s-a pierdut si Liga Balcanica, iar in final Timisoara a fost zdrobita precum un gandac de bucatarie sub baschetii ploiestenilor.
