Nu de putine ori am intalnit colegi din televiziune sau artisti dezamagiti ca n-au nicio modalitate de a-i opri pe cei care-si fac reclama pe spatele lor… Cu cativa ani in urma, in drum spre mare am oprit la o benzinarie din Cernavoda si cei din benzinarie mi-au aratat obrazul apostrofandu-ma ca n-am ajuns sa prezint habar n-am ce spectacol… Intr-adevar, in oras erau afise pe care eram trecut prezentatorul spectacolului. Habar n-aveam…
In alta lume, la o alta scara, luna trecuta David Lettereman, concurentul lui Jay Leno, a castigat un proces intentat celor de la Macy’s, un puternic lant de magazine american, care au lansat in online zvonul ca moderatorul isi cumpara saptamanal cate un parfum de la promotii… Nu-mi dau seama cum, dar avocatii lui Letterman au descoperit sursa zvonului si au recuperat prejudicii de 15.000 de dolari. E adevarat, bani de buzunar pentru Letterman, dar nu banii erau miza acolo… E de neconceput ca la ei sa existe afise cu de Niro sau Pacino trecuti fictiv, doar ca sa adune public… adeseori la noi, asta s-a intamplat cu nume mari. Nu de putine ori se regaseau pe afise de spectacole Piersic, Iordache, Dinica… Fara ca lor sa le fi cerut cineva acceptul…
O alta lume, alte mirosuri… Zilele trecute m-am trezit intr-un articol de ziar drept „client fidel” al unei pizzerii din Bucuresti… Delarte Pizza… N-am fost in viata mea pe acolo, nu stiu unde e si nici macar nu mai tin minte ziua in care am mancat pizza ultima data… Citind articolul mi-am amintit de un excelent titlu aparut in Catavencu, imediat dupa ’90 cand i s-a interzis regelui Mihai sa intre in tara, fiind blocat pe pista in aeroport. Poate va amintiti momentul… Catavencu a titrat…“Iliescu s-a purtat ca pe pista lu’ ma-sa”… Asta e tara… pizza lu’ ma-sa!