Se spune ca, daca banateanul n-are suficiente prune sa faca rachie, musai gaseste o solutie. Asa se face ca nu e an in care producatorii de rachie sa nu aiba suficienta licoare, atat pentru gospodariile proprii dar si pentru scos la vanzare.
In multe sate din Banat, la marginea drumului, privirile turistilor sunt atrase de masutele incarcate cu sticle si sticlute de diferite forme si dimensiuni, pline cu rachie a carei nuanta variaza de la un auriu intens, la verzui, translucid sau chiar la un roscat ce aminteste de coniac.
Domasnea, Cornereva, Teregova sunt doar cateva dintre localitatile a caror denumiri inseamna, pe harta rachiei de Banat, cam ce inseamna mariile podgorii pe cea a vinului frantuzesc. Iar daca multi producatori tin cu sfintenie la reteta de rachie mostenita din tata in fiu si se falesc cu renumele pe care l-au dobandit in timp, altii se aventureaza pe taramul rachiei „de nisa”, cautand noi sortimente cu care sa-si castige admiratia vecinilor si, mai ales, clienti dornici sa cumpere de la ei.
Plantatiile de smochini de la Pojejena si rachia unicat de acolo
In Clisura Dunarii, la Pojejena, rachia se face din smochine, alaturi de dulceturi si gemuri din aceleasi fructe, iar localnicii spun ca asta este o adevarata traditie a locului.
„Smochinul s-a adaptat foarte bine si cultura lui merge struna.Asta nu se intampla in multe locuri din tara, putem spune ca e o microzona aici, la noi. Cel mai varstnic smochin de pe terenul meu are 70 de ani, eu am 35 de ani.In general, am o plantatie noua iar cei vechi au peste 50 de ani. Rachia de smochine este foarte parfumata, total diferita de restul. „ povesteste Florin Jeberean, unul dintre producatorii de rachie din zona.
Iar pentru ca rachia de smochine se vinde foarte bine, Florin Jeberean s-a hotarat sa mai faca un pas indraznet si produce si ouzo – bautura traditionala a grecilor.
„Am facut un experiment, cu anason, cu scortisoara, coriandru si am dus-o si in Grecia. Au recunoscut ca e mai buna decat a lor.” sustine el.
Iar clientii nu lipsesc, atrasi de faptul ca bauturile sunt diferite de cele traditionale, dar si de calitate. Rachia produsa se vinde in anul in care a fost preparata sau in cel urmator, chiar daca Florin Jeberean recunoaste ca bine ar fi sa o poata tine vreo cinci ani la pastrare, sa se invecheasca. Dar odata cu invechirea creste si pretul, iar produsele devin ‘premium’, asadar prea scumpe pentru buzunarul clientilor obisnuiti.
Rachia de la Pojejena este comercializata, in proportie de 40…50%, la targurile de produse traditionale iar restul pe la prieteni, cunostiinte sau la cei care au gustat odata si comanda acum direct de la producator, in calitate de clienti fideli.
Vremuri grele pentru producatorii de rachie de la Cornereva, care au ajuns sa vanda stocurile din alti ani
La Cornereva rachia se prepara dupa retete mostenite de la o generatie la alta. Iar cunoscatorii sustin ca produsele sunt printre cele mai bune din zona Banatului. Atat doar ca anul 2014 nu a fost unul prea bun pentru micii producatori din zona.
„E greu, dar vrem sa ne dezvoltam, sa ne promovam produsele. Anul asta nici n-am prea avut fructe, vindem mai ales ce-a ramas din anii precedenti. In general facem din prune si din cirese. Se mai face si din mere, din pere … dar din aceea nu mai avem.” spune Gheorghe Marius Armas, un satean care incearca sa-si faca un renume pe piata produselor traditionale.
Pe langa rachie si palinca – pe care o denumeste si ‘rachie tare’ – produce si siropuri din zmeura, mure, macese, gutui – facute in casa, din fructe cultivate in livada sau culese de la padure, precum si gemuri si dulceturi Toate produsele sunt facute de membrii familiei care sustin ca gustul lor nici nu se compara cu cele de la magazin. Si chiar daca e munca multa si grea, le place si nici nu se gandesc ca ar putea face si altceva.
„Stam in Cornereva de ani multi, de acolo ne e neamul. E zona frumoasa, de munte. Bogata? Asa si asa …” mai spune Gheorghe Marius Armas.
Rachie din prune de vara, la Varciorova
Primele prune din an, rosiatice, vestite si pentru gustul deosebit pe care-l dau gombotilor, sunt materia prima pentru rachia si palinca vestite, de Varciorova.
„Diferenta intre rachie si palinca este ca palinca este fripta de doua ori. Palinca este de la 48 de grade la 60, iar rachia normala este pana la 40 de grade. Facem si palinca de mar sau de cirese, tot la 60 de grade. Aromele sunt diferite, dar toate sunt bune. La noi, fiind o zona de deal spre munte, ca suntem sub Tarcu, suntem zona pomicola. Avem meri, pruni, ciresi, visini si incercam sa ducem mai departe traditia strabunilor nostri. Incercam sa plantam ce merge in locul respectiv. La noi degeaba punem smochini … „ explica Liuba Ioan, producator din zona.
Nici la Varciorova anul 2014 nu a fost prea bun pentru pomii fructiferi. Gerurile din primavara au distrus mugurii, dar, pana la urma, ceva-ceva fructe au resuit sa adune producatorii de rachie.
„Cea mai buna este statuta, sa stea trei, cinci, chiar si zece ani. Cu cat sta mai mult, daca este pastrata bine, valoarea ei creste. Daca este tinuta in butoaie de dud sau de gorun, are si aroma speciala. Iar butoiul trebuie sa fie mai vechi, in cele noi se pierde. Se tine in butoi trei sau patru ani, dupa care se pune in damigene de sticla.” isi mai destainuie din secrete Liuba Ioan.
Loclanicii vor sa-si promoveze produsele pe piata si se gandesc chiar sa omologheze rachia si palinca de Varciorova, dupa modelul celei de Bihor.