Sincer – niciodata. Mi-am impus un cordon sanitar, care sa ma desparta de oamenii care vorbesc mai mult decat s-ar cuveni din spatiul fotbalului. Eu sunt un tip caruia ii place dialogul si m-as angaja in dialog cu oamenii care au facut cu adevarat lucruri memorabile pentru fotbalul din Timisoara si din alta parte. As face de exemplu o carte cu Jackie Ionescu, cu Imi Dembrovschi, as face cu fostii jucatori echipei frumoase din anii 80 sau din anii 70. Dar a face o carte cu convorbiri cu Marian Iancu, inseamna a-l valida pe Marian Iancu intr-o postura care nu s-ar cuveni. in momentul in care pui mana pe o echipa, si esti patronul ei, atunci trebuie sa intri in pielea acestui patron, sa-ti asumi rolul de patron, adica sa asiguri injectia financiara, si in rest direscretie in spatiul public.
Nu inflamare, nu excese, nu insulte, nimic din ce s-ar putea repercuta asupra echipei. Or, domnul Iancu nu e singur in postura asta, desi are un discurs ceva mai flausat decat alti colegi investitori de multe ori scapa caii. De multe ori vrand sa faca bine, si pozand in campionul dreptatii, al verticalitatii, reuseste sa deturneze energii si forte impotriva echipei. Si asta e nesanatos, e pagubos pentru echipa, pentru suporteri si nu in ultimul rand, chiar pentru Marian Iancu. De cand am revenit in presa sportiva mi-am impus sa nu ma angajez in dialoguri cu persoanajele acestea. Evident asta nu inseamna ca vreau sa fiu badaran, evident ca salut si raspund la salut si daca imi pune o intrebare ii raspund, dar nu caut astfel de personaje, pentru ca nu ele sunt sportul. Oamenii acestia sunt accesorii ale sportului, nu sunt protagonistii sportului. De un deceniu au devenit niste paraziti care au luat in stapanire sportul si asta e un lucru nesanatos, iar mie imi place ca lucrurile in sport sa fie sanatoase, pentru ca una dintre conditiile sportului este sanatatea.
Dar e sanatos sa vina autoritatile locale in locul lui Marian Iancu?
Depinde de multe lucruri. Sa nu uitam ca vin alegerile. Probabil ca una dintre parghii este una electorala electorala. Si s-ar putea ajunge la demonstratii de bunavointa in ideea ca ele ar atrage un capital electoral de simpatie publica catre alegeri. Daca e numai asta, mai bine sa nu se apuce. Sunt echipe care traiesc din banii comunitatilor locale. Ele devin un fel de sateliti, un fel de copil infiat de Consiliul Local si duc o viata mai buna sau mai rea. Sunt genul Gaz Metan, copil infiat al unei regii, Targu Mures. Sanatos nu e, dar poate fi varianta de avarie pana se gaseste altcineva care sa devina decisiv in banii si in viata echipei. La Timisoara s-a tot vorbit, ca vine Tender, mai stiu eu cine, fratii Cristescu, nu a venit nimeni. Nu e un mare pacat. Ai autoritatile locale prezente cu bani la echipa.
Depinde cum structurezi in acel moment raporturie. Adica, in ce masura nu se incaleca raspunderile, nu se incaleca orgoliile si in ce masura autoritatile locale stiu care este rolul lor si nu-si ies din rol, nu ies din conventie. Daca avem oameni care dau bani dar dupa aceea vor sa de vina eroi populari, vor sa fie antrenori sau mai stiu eu ce la echipa, atunci ne intoarcem de unde am plecat sau imitam modelul Steaua, care produce pagube. Cred ca un cuvant cheie, care nu mai are nici un fel de valoare in sportul romanesc, este discretia. in momentul in care reusesti sa devii investitorul discret, atunci, da, poti sa ai o sansa. in momentul in care devii vocal si, stiu eu, foarte ostentativ in manifestari, iti dai singur la picioare. Varianta autoritatilor locale este, sa zicem, plauzibila, la ora aceasta, fara sa fie insa cea mai buna solutie. Exista varianta, care este mai buna ca solutie, dar care este aproape utopica in acest moment, cea a actionariatului public, varianta socios.
Avem foarte proaspatul exemplu al celor de la Atletico Bilbao, care actioneaza ca o echipa devastatoare si, in acelasi timp, ironica, o echipa care te face sa razi, si care este produsul unei asemenea constructii: cu mii de socios, cu oameni care cotizeaza direct, care au drept de decizie si exista obligativitatea de a fi consultati cand se iau decizii. Iar modelul acesta produce. Produce pe o baza locala foarte bine articulata. Poli este campioana la nivelurile de tineret, deci are rezervorul autohton foarte bine aprovizionat si rezervorul acesta daca este dat in gospodarire unui actionariat public transparent si serios, care sa nu se retraga la primul vant care bate mai puternic, atunci s-ar putea sa avem mai mult succes. Dar pentru aceasta este nevoie de timp.
Dar avem rabdarea aceasta?
Nimeni nu ar trebui sa creada ca acest lucru s-ar putea intampla din aprilie incolo… Ar putea urma un an, doi, trei de strans din dinti, de cazut pe tobogan si de reaparut dupa aceea cu o figura intr-adevar impecabila, fara pata, ca sa nu te mai poata lua federatia, sa nu-ti mai poata gasi pete in dosar, in palmares si asa mai departe. Sa fie o structura cristalina, pe care publicul sa o perceapa ca fiind echipa lui, nu a patronului, nu adusa de nu stiu cine.
Este posibil acest sistem cu socios, in conditiile in care la Timisoara cand echipa mergea bine se strangeau 40.000 de oameni, iar acum, in Liga a II-a daca se strang 800-1.000?
Tot la Timisoara, cand era in Divizia B si a jucat cu Steaua in Cupa Romaniei au fost aproape 25.000 de spectatori. Acum, cu Bihorul, in prima etapa din tur a fost ceva lume. Revenind, sistemul e plauzibil, nu posibil. E o chestiune de nuanta… Trebuie sa facem plauzibilul sa devina real. Acest lucru nu se poate face doar prin cosmetica pura, doar prin aparente. Nu! Trebuie plecat la alt drum. Cu orice risc. Adica, in situatia in care e Poli acum ce mai risca? Sa pice in C? Nu cred ca un oras de talia Timisoarei lasa echipa sa se distruga. Aici intervine orgoliul care in Banat, ca si in Oltenia, e foarte puternic. Poate daca Poli ar fi din Bistrita, oamenii de acolo ar zice “Sa se duca!” Dar aici, unde avem tot felul de premiere – primul oras iluminat, primul oras cu transport in comun, e orasul in care a inceput momentul 1989 – nu cred ca mandria locala ar lasa o echipa ca Poli sa moara.
Cred ca pana la urma, cu cutitul la os daca nu altfel, se va gasi o varianta. Si varianta aceasta cu socios mi se pare mie o varianta de urmarit, in ideea in care putem face prospectari in ligile inferioare engleze, de pilda, in Spania, in alte campionate. Exista astfel de modele, care sunt modele de succes. Bilbao, Dortmund, care s-a distrat in campionatul Germaniei… sunt exemple bune. A existat o astfel de miscare in urma cu un an, un an si jumatate la Manchester United, cand oamenii s-au gandit sa faca o echipa a lor. N-au mai facut-o, dar in momentul in care fiecare pune de la el ceva, cred ca poate sa iasa un lucru bun…
Aici voiam sa ajung. La o noua echipa. E o ipoteza pe care au vehiculat-o si autoritatile locale. Ar fi o solutie?
Ar fi. Si stiti de ce? Pentru ca echipa cu care au tinut pana acum timisorenii si cu care am tinut si eu este si a fost Poli. Ea a fost mutata apoi la Dragasani, Poli a lui Zambon. Nimeni nu mai stia de ea pe unde este. Oamenii au preluat ceea ce li s-a livrat pentru prima scena. Practic nu i-a mai interesat ca Poli este undeva departe si nu mai stie nimeni nimic de ea.
Da, dar eu va dau exemplu UMT-ul care la inceput, cand a promovat in divizia A, a avut undeva la 10.000 de oameni. Si dupa aceea veneau undeva la 500-600 de oameni.
Da acesta este un fenomen in Romania, vedetismul galopant, la primul, la al doilea insucces gata, te salta. Noi suntem genul de galerie care incurajeaza echipa cand e bine nu cand e rau. Asta explica lucrurile. insa eu nu vad o mare nenorocire in a aduce o noua echipa pentru ca, de fapt, noi ne proiectam in echipa aia. E un element de apartenenta, de identificare si indiferent ca pe ala il cheama Goga sau Popescu, ca il cheama Poli AEK sau Rocar proiectia e aceeasi. E o proiectie de identificare si in momentul in care pleci la drum cu o noua echipa eu cred ca identificarea e in continuare posibila, ba chiar atingerea succesului sa fie ceva mai consistenta. Impresia mea este ca toata lumea din Timisoara, din afara care a tinut cu Poli a contribuit la o mica parte.
Noi stim ca astia nu-s ai nostri, dar ne facem ca sunt. De ce, ca joaca pe stadionul nostru, ca-s imbracati in alb-violet, ca vine lumea, scriem in ziar si ne facem ca sunt ai nostri. Bine, era un copil infiat, nu era copilul nostru, dar cum sa aiba Urziceniul echipa si Timisoara nu? A venit Toni Dobos cu niste jucatori de prin Bucuresti nu conteaza si l-au facut egalul lui Nedelcu sau al lui Paltinisanu. Or, daca ani de zile am girat farsa asta, ca farsa a fost, si am ajuns cu farsa asta cat p-aci sa luam campionatul eu cred ca e momentul sa facem un pas si sa spunem domnule, daca tot am ajuns intr-un moment prost, suntem in liga a doua, nu se stie daca ramanem si in liga a doua, acum e momentul sa rupem pisica. Nu cand jucam in liga campionilor, ci acum cand suntem aici cu Bistrita, acuma e momentul sa plecam la o constructie noua, pentru ca e momentul de sinceritate absoluta, e momentul in care n-ai ce pierde acuma cand risti sa nu mai joci nici in liga a doua daca nu iei licenta.
Acuma e momentul sa pleci cu altceva pentru ca dup-aia daca n-o faci mergi in continuare pe spirala asta. Iar ne imbatam cu apa rece, hai sa facem rost de doua milioane sa luam licenta, evident ca n-o sa intram la loc ca diferenta e prea mare si ajungem acolo si incepe aceeasi chestie, suntem, ba nu suntem, ba vine patronul si ne face “na-na” si ne spune ca imi iau jucariile si plec, mai face o divizare si pe aceeasi farsa si noi cadem in propria noastra capcana. Din capcanele pe care ti le amenajezi singur nu te mai ridici.
A fost o capcana si retrogradarea? Pentru ca toata lumea a dat vina pe Mircea Sandu si pe Mitica Dragomir, nimeni nu a dat vina pe Iancu, nimeni nu a dat vina pe autoritati.
Evident ca atunci cand poti sa arati cu degetul spre cineva, arati spre centru. Bucurestiul e diabolizat si de Craiova, si de Timisoara, probabil de Bistrita mai putin ca pe oamenii aia nu-i intereseaza si evident ca pestele de la cap se impute, atunci unde e vinevatul? La Bucuresti. Categoric ca este o buna parte de vina acolo pentru ca Poli a fost retrogradata pentru datorii mult mai mici decat ale lui Dinamo, mult mai mici decat ale Stelei sau ale lui Rapid. Dar echipele alea au fost diplomate, nu zic alt cuvant, si s-au si-au asigurat repunerea. A nu se crede insa ca Marian Iancu a fost fara pata, pentru ca daca era fara pata, Poli nu retrograda. Oricat ar fi ala de rau intentionat si oricat ar vrea sa te toace, daca nu are cu ce pur si simplu incearca alta data.
Or tu, Marian Iancu, cand stii ca ai niste hibe, nu angajezi razboaie de genul asta numai de dragul de a poza in campion al asupritorilor de la federatie. Pentru ca oamenii aia sunt rutinati, sunt intr-o retea tentaculara bine organizata si stiu destul de clar, au mai dat exemple ca stiu sa execute si in momentul in care tu te prezinti cu steagul de lupta dar expus, vulnerabil este de asteptat. De ci nu cred ca a fost de vina numai cineva de la federatie sau este de vina numai Marian Iancu, este o vina clar impartita si vina principala a federatiei este ca cantarit cu cantare diferite. in rest, Craiova pateste ceva asemanator, dar nu cred ca Poli n-are nimic sa-si impute, adica patronatul. Cred ca si acolo au fost niste bube.
Autoritatile locale au si ele o vina pentru ce s-a facut? S-au dat bani la echipa, pe nimeni nu a interesat pentru ca in momentul respectiv Poli mergea bine?
Nu stiu ce ar fi putut face autoritatile locale. Nu vreau sa fac o gafa, chiar n-am de unde sa stiu care trebuia sa fie comportamentul presedintelui de consiliu, al primarului sau al viceprimarului. Cert este ca se intampla, – cum spunea cineva despre Israel, in momentul in care sunt trei oameni politici intr-o camera, ei fac patru partide. Cam asa e si aici. Fiecare are vocea lui si vrea sa si-o faca auzita. Totusi nu cred ca mandria duce la ceva bun , in acest caz e vorba de o mandrie desarta.
Tineti in continuare cu Poli, desi echipa e in Divizia B?
Tin pentru ca mananc in continuare ciocolata de casa desi sunt diabetic. N-am ipocrizie in sensul de atine cu ala care e pe locul intai. ?ineam si cand au fost pe locul doi, si cand au scos-o pe Atletico Madrid in 90, si cand i-au scos pe Celtic, de exemplu, dar tin cu ei si cand ii bate Luceafarul Oradea.
Cand o sa va vedem la meciurile lui Poli?
Nu vin foarte des in Timisoara, dar am fost la niste meciuri in cupele europene, am fost si la niste meciuri de campionat anii trecuti, am prins cateva batai, infrangeri epocale. Din pacate nu am cum sa vin mai des. Timisoara ramane singurul stadion pe care am intrat. La Bucuresti nu am fost, am fost pe stadioane afara, si la Timisoara. E adevarat ca in ultimii opt-noua ani am fost de opt-noua ori. Am fost acum cativa ani, la primul meci al lui Poli pe nocturna, frig, urat, dar atmosfera a fost excelenta. Daca o sa pot o sa mai vin cu draga inima, pentru ca intr-adevar acesta este stadionul unde nu simt nevoia sa stau nici in loja, nici la tribuna oficiala, ci undeva intr-o margine, oriunde la tribune.