TIMISOARA. Vechile si valoroasele cladiri istorice ale Timisoarei isi dezvaluie, incet – incet splendoarea de altadata. Orasul parca imbraca straie de sarbatoare in asteptarea momentului cand va deveni Capitala Culturala Europeana si cand isi va intampina oaspetii: turisti din toate colturile lumii.
Cu eforturi financiare mari si multa bataie de cap, proprietarii se mobilizeaza rand pe rand si renoveaza fatadele imobilelor ce fac parte din zestrea lasata mostenire orasului de mesteri iscusiti de altadata, cladiri fascinante care i-au adus Timisoarei supranumele de ‘Mica Viena’.
Tocmai s-au dat jos majoritatea schelelor de pe fatada unui imobil care se afla in centrul istoric al orasului, la intersectia strazii Florimund Mercy cu strada Eugeniu de Savoya.
Dupa trecerea de la culoarea prafuita si ornamentele prabusite la jocul de nuante incantatoare de azi, cu podoabele reconstruite, casa atrage toate privirile.
Casa Agoston Galgon sau Casa cu Cocos are o poveste de aproape 300 de ani si a cunoscut, pe rand, o multime de proprietari, atat in aripa dinspre strada Mercy, cat si in cea dinspre Eugeniu de Savoya. De-a lungul timpului, aici au functionat tot felul de pravalii, ateliere si localuri.
La 1752, imobilul arata cu totul altfel si o parte, apartinea Theresiei Demmelmayer, vaduva cancelistului de administratie.
Potrivit unor documente, la 1817, cladirea este vanduta cu 1 milion de florini, iar 4 ani mai tarziu isi schimba iarasi stapanul care da pentru ea, la schimb, o proprietate in Macedonia.
In anii 1840 imobilul era faimos pentru o ospatarie pe care o adapostea la parter – ‘La Cocosul Negru’. De altfel, cocosul cu aripile deschise si ciocul cascat, imortalizat in metal, este si astazi la locul lui pe acoperis.
In 1845, cladirea este inzestrata cu o pivnita de vinuri numita ‘La Pisica Neagra’.
La 1911, un om de afaceri evreu Agoston Galgon obtine o autorizatie de constructie si intr-un an de munca aduce imobilul la infatisarea din zilele noastre, dupa un proiect al arhitectului Henrik Telkes.
A adapostit de-a lungul ultimului secol, un atelier de palarii, o redactie de ziar, o firma de pompe funebre, un atelier de sticlarie, o pravalie de imbracaminte, un coafor si un magazin de maruntisuri, cafenele.
Palatul are 3 etaje si poarta amprenta epocii, stilul Secession al anilor 1900. Are decoratii antropomorfe si geometrice inscrise in dreptunghiuri, tipice faze tarzii a curentului. Impunatoare este tratarea intersectiei dintre strazile Eugeniu de Savoya si Florimund Mercy cu 3 frontoane peste care se suprapune un edicul in forma de cupola din metal, incoronata cu un cocos metalic.
Lucrarea celor care au trudit acum sa o readuca la splendoarea de altadata se dezvaluie pe masura ce schelele sunt indepartate. Timisoara a castigat inca o splendoare in colectia de bijuterii arhitecturale de pe strada simbol a orasului, Eugeniu de Savoya.
CITESTE SI: Bravo. Palatul pe care se avanta fluturii la Timisoara se intoarce la frumusetea de odinioara. Foto
