Recomandarile prezentate de Mental Floss ar putea starni astazi hohote de ras sau comentarii cinice, insa nu putem ignora faptul ca, in acele vremuri, femeile le respectau intocmai.
Iata mai jos cateva dintre trucurile cu ajutorul carora sotiile isi pastrau barbatii langa ele. Chiar si in prezent unii, traditionalisti, le considera inca reteta casatoriei perfecte.
Nu vorbi!
Nu conteaza ca ai avut o zi proasta la lucru, ca ai intampinat ceva probleme in comunicarea cu copiii sau vecinii. Nu este important nici faptul ca te-ai putea confrunta cu o problema de sanatate grava, despre care, intr-un moment de slabiciune, ai vrea sa vorbesti cu partenerul tau de viata.
Se pare ca in anii ’50 grijile barbatului intors de la serviciu erau cu mult mai serioase decat tot ce putea indura femeia in lipsa lui. Chiar si autorul Edward Podolsky, in cartea sa din 1943, „Sex Today in Wedded Life” le oferea sotiilor cateva recomandari, printre care si aceea de a tine totul pentru ele, fara a le complica mai mult viata barbatilor.
In plus, o sotie perfecta a acelor vremuri trebuia sa invete sa fie o buna ascultatoare. Lasa-ti sotul sa isi expuna toate problemele si nu uita ca sarcina ta este de a-i hrani egoul – era litera de lege atunci. Tot specialistii vremii recomandau sotiilor ca toate problemele familiei sa fie discutate dupa ce sotul serveste masa, tocmai pentru a inlesni comunicarea.
In cartea sa din 1951, „Sex Satisfaction and Happy Marriage”, reverendul Alfred Henry Tyrer atinge un alt aspect delicat al casniciilor, si anume cicaleala. Tyrer considera ca multe mariaje se strica din cauza acestui prost obicei, atribuit de cele mai multe ori sotiilor.
Reverendul considera ca, daca sotul nu vrea ca sotia sa vorbeasca, aceasta ar trebui sa se supuna. Exceptie fac situatiile in care barbatul este un intelectual dornic de conversatii inteligente.
Invata sa fii o buna gospodina!
Tot din perspectiva reverendului devenit peste noapte consilier in probleme matrimoniale, un barbat care nu isi satisface pe deplin placerile culinare va fi mult mai predispus sa calce stramb. Asadar, nicio sotie nu are scuza atunci cand vine vorba de o masa nepregatita corespunzator.
Si dr. William Josephus Robinson considera ca sotia care nu stie sa gateasca este de vina pentru problemele de digestie, dar si pentru iritabilitatea si certurile ce pot aparea ulterior.
Asadar, daca nu vrei sa te certi cu sotul tau sau ca acesta sa caute gospodine mai pricepute in alta parte, e vremea sa inveti sa gatesti ca la carte! – era sfatul vremii.
Fii atenta la detalii!
Nu, se pare ca nu e suficient sa inveti sa taci cand trebuie, sa asculti cand e nevoie sau sa gatesti ca un bucatar profesionist ori de cate ori barbatului ii este foame! In plus, trebuie trebuie sa asezonezi toate acestea cu un zambet fermecator, o tinuta atractiva si o masa in care decoratiunile, servetelele, fata de masa si toate aceste obiecte nesemnificative sa recreeze practic scena unei povesti.
Desi suna cam siropos si idilic, specialisiti anilor ’50 credeau ca doar astfel barbatii nu se vor gandi la inselat.
Nu fi o vampira sexuala, dar nici o femeie frigida!
Dozeaza-ti pasiunea corect, astfel incat sotul sa nu se simta epuizat dupa prima luna de convietuire. Pe de alta parte, problema frigidatii era un subiect tabu in anii ’50. Dr. Robinson sustinea ca femeile care aveau probleme in a simti placere alaturi de sotii lor nu aveau voie sa sufle o vorba despre acest aspect.
Comunicarea libera nu ar fi facut altceva decat sa il intimideze si mai mult pe sot. Cum ce nu stia, nu avea sa il afecteze, tacerea devenea de aur si in acest caz.
Lenjeria intima de culoare roz – un „must have” al anilor ’50
Ei bine, in acele vremuri, culoarea la moda in dormitor era, fara doar si poate, rozul. Pe langa faptul ca lenjeria intima trebuia sa fie curata, de calitate si roz, dantelele si volanasele sporeau placerea, se pare.
Lasa-l sa se distreze din cand in cand!
Cu toata priceperea in bucatarie sau chiar in dormitor, si pe atunci se credea ca e foarte posibil ca sotul sa calce stramb, din cand in cand. Cu toate astea, sotiile erau indemnate sa treaca peste escapadele barbatilor ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Ba mai mult, pe langa dictonul „Iarta si uita”, femeile se prefaceau deseori ca nu stiu nimic despre aceste episoade.
Nu uita ca sotul tau este seful tau!
Daca dupa toate „poruncile” de mai sus, mai aveai vreun dubiu asupra faptului ca sotiile anilor ’50 isi priveau barbatii ca pe niste sefi, iata ca si aceasta regula era mentionata destul de clar si oficial.
Asadar, sotul era capul familiei, deci si capul femeii, orice abatere sau greseala in fata sotului fiind sanctionata corespunzator. Destul de dur pentru o relatie in care, se presupunea, amandoi intrasera de buna voie si nesiliti de nimeni.