Viorel Screciu
Cazul „Pandurii”, despre care nu am sa produc nici un fel de discutie pentru ca o fac altii in exces, a redeschis cutiuta cu smenuri din fotbalul nostru. Luat la treispe-paispe, Mircea Sandu, presedintele unei federatii falimentare, revine, ca de fiecare data cand se simte atacat, cu vechea lui marota. El spune, pentru a nu stiu cata oara, ca cei care fac legi in tara asta nu trebuie sa se implice in sport, pentru ca, zice mai marele fotbalului, FRF va fi dezafiliata. Panica generala!
Ce sa intelegem de aici? Eu unul pricep ca sportului, in general, si fotbalului, in special, nu ar trebui sa i se aplice nici un fel de lege emanata de societatea romaneasca. Cu alte cuvinte, fotbalul ar trebui sa fie, asa cum de altfel si este, un fel de stat in stat, in care regulile se stabilesc in afara oricaror atingeri constitutionale. Sandu le face cu degetul politicienilor carora nu cumva sa le treaca prin cap sa se amestece „in treburile interne” ale federatiei. Asta pentru ca fotbalul nostru va fi dat afara din toate competitiile prin dezafilierea de la organismele internationale.
Miscarea vesnicului presedinte are de fapt un alt talc.
El stie ca, din interior, pozitia sa poate fi zdruncinata foarte greu sau aproape de loc. Asta pentru ca, in timp, in tarisoara asta s-a creat un sistem diabolic pe care il stim cu totii de ani de zile. Un sistem care ne demonstreaza, etapa de etapa, ca regresam cu o rapiditate demna de o cauza mai buna. Pericolul pentru M. Sandu nu poate sa vina, prin urmare, decat din afara. Poate veni din partea celor care au puterea in tara in care, intimplator sau nu, mai exista in aceasta formula FRF. Politicienii, dragii de ei, pot reprezenta un pericol real pentru actuala formula de conducere a fotbalului mioritic.
Oamenii astia dau legi, care intra in „contradictie” cu statutele si comisiile, te trimit la DNA si pot oricand sa puna piciorul in prag, invocand o neregula.
Uite asa se explica faptul ca M.Sandu, cand se simte atacat, ameninta ca da fuga la mama UEFA si tata FIFA. As fi tare curios sa stiu ce cred „parintii” despre comportamentul „copilului”. Prin alte parti, astia cu sportul, ma rog, cu fotbalul, sunt de capul lor? Nu prea imi vine sa cred.