Dan Negru
Cred ca am mai spus-o aici, sunt un admirator al ideii de monarhie, cred ca regatul Romania ar fi avut astazi un alt suflu decat republica Romania… Am spus-o mereu, poate si ocrotit de orasul in care am crescut, in Timisoara lui ’90 nu era deloc deplasat sau periculos sa fii monarhist, dimpotriva… In Republica Romania din ’90, ’91, ’92, ’93… a arata ca esti monarhist era un mare curaj…
Zilele trecute am descoperit intr-o carte un pasaj pe care l-am subliniat candva, adanc cu pixul. Am prostul obicei de a mazgali, de a sublinia pasaje care-mi plac si sunt sigur ca Dara, fetita mea, ma va boscorodi mai tarziu descoperind toate cartile din biblioteca subliniate si mazgalite…
Pasajul se referea la regina Elisabeta, sotia regelui Carol 1. Intaia Regina a Romaniei a fost cea mai importanta protectoare a artelor, a fondat zeci de institutii caritabile protejand mari artisti. Mihai Eminescu, un protejat al majestatii sale, a refuzat un ordin dat de regina dar si o importanta suma de bani declarandu-se un mare anti-dinastic, relatiile dintre Eminescu si Carol erau tensionate si adeseori in „Timpul”, Eminescu il ataca dur pe rege…
Greu de crezut ca astfel de relatii si astfel de atitudine ar mai fi avut Luceafarul si fata-n fata cu tovarasul Petru Groza si al sau pistol.
Am fost adeseori influentat de viata de dincolo de carti, bunaoara, am recitit de vreo 3 ori in adolescenta „Fratii Jderi” dar inca imi lasa un gust amar „Mitrea Cocor” a lui Sadoveanu, pe care, de atunci, de la Mitrea Cocor nu-l mai regasesc aproape….
O femeie culta si rafinata, mare iubitoare de arta, Regina Elisabeta are o poveste de viata fascinanta… Cautati-o prin carti (fara sa le subliniati, e un prost obicei…)