Teama de ridicol

De multe ori m-am intrebat, de ce atatea genii si mari oameni s-au nascut in zona noastra,  ma refer la Banat, dar si la toata Romania? Ce fel de carma colectiva, avem noi, ca  popor, daca nu reusim sa ne recunoastem „incipient” propriile valori, atunci cand aceste personalitati  „produc” arta sau inventii la noi acasa, in Romania?  De ce aceste mari valori au trebuit sa plece din tara pentru a le fi recunoscute meritele?

Si mai ales, daca tot au plecat si sunt recunoscuti pe plan mondial, noi de ce nu-i promovam? De ce nu ne asumam aceste valori ca fiind ale noastre? De ce nu ne mandrim cu ele? De ce devenim nationalisti cand nu trebuie si suntem „universali “ cand ar trebui sa nu fim?! Exemplu: Bela Bartok, genialul compozitor, printre alte mari capodopere scrise,  a cules si prelucrat  cele mai frumoase dansuri romanesti, dar si sarbesti, unguresti, bulgaresti etc.

Bartok vorbea vreo 15 limbi (cred ca nu gresesc!). A dorit, la batranete sa vina din America si sa fie profesor la Conservatorul de la Cluj sau la cel din Bucuresti. Atunci, multi s-au opus (chiar Brediceanu), considerandu-l pe Bartok prea… ungur!  De ce noi nu am sesizat genialitatea si universalitatea sa? Bartok este acum perceput  ca si compozitor complet maghiar, deoarece  noi i-am refuzat lui Bartok  dreptul si dorinta sa de a fi si al nostru, al romanilor! La Lugoj, unde s-a nascut Bela Lugosi (marele actor de filme horror), nu exista nimic sa aminteasca despre locul nasterii si copilaria sa, desi el a fost, culmea, ani buni si actor la Teatrul  imperial din… Timisoara. O idee: (ABSURDA?) de ce se numeste Teatrul National Mihai Eminescu din Timisoara (nu stiu ca Eminescu sa fi avut foarte multe legaturi banatene) si sa nu se numeasca Teatrul National Bela Lugosi Timisoara? Oare ne e teama de… ridicol? Sau poate de altceva?