Colonizarea fortata a Banatului de catre regimul comunist a cultivat in randul populatiei bastinase o atitudine intrinseca de respingere fata de toti cei veniti din alte zone ale tarii.
Oltenii, moldovenii, ardelenii sau bucurestenii care au ales Banatul drept a doua casa au avut de infruntat, pana la integrarea in comunitate, o ostilitate aproape inexplicabila din partea localnicilor, care nici nu concepeau ca “viniturile” sa le conduca treburile obstii.
Asa se face ca, imediat dupa Revolutie, liderul revolutionarilor din Balconul Operei, Lorin Fortuna, a fost dat jos din functia de prefect dupa numai 20 de zile de domnie, pe motiv ca este moldovean, iar acelasi gen de „xenofobie locala” l-a determinat pe un alt reprezentant de seama al bucovinenilor din oras, criticul literar Adrian Dinu Rachieru, sa demisioneze din functia de director al Directiei de Cultura Timis.
Subtile accente de xenofobie au fost prezente, in campania electorala din aprilie 2008, si in discursul primarului Gheorghe Ciuhandu, care, la serbarea campeneasca organizata cu prilejul prezentarii noilor mijloace de transport in comun Skoda, spunea ca banatenii originari folosesc termenul “firobuz”, in timp ce viniturile au adoptat cuvantul “troleibuz”.
Pentru a mai tempera patriotismul local al celor ce sustin, utopic, ca intrarea in Banat sa se faca doar pe baza de pasaport, trebuie sa spunem ca, dupa ultimele statistici neoficiale, procentul populatiei netimisorene, adica a celor cu parinti, bunici sau strabunici in alte zone ale tarii, este net superior populatiei bastinase, motiv pentru care Banatul trebuie acceptat ca un teritoriu al multiplelor identitati, o zona cu un inestimabil mozaic multicultural.
Mentalitati diferite si obiceiuri diverse, oameni veniti din toate partile tarii si chiar din strainatate. Cam asa se prezinta Timisoara de astazi. Un amalgam de identitati sociale si culturale care se intrepatrund si de unde, uneori, mai ies si scantei.
Sunt oameni care datorita, in principal, nivelului scazut de cultura se murdaresc pe sine si imaginea orasului catalogand oamenii in functie de zona in care s-au nascut. Nu putini sunt, din fericire, cei care inteleg ca fiecare padure are uscaturile sale si ca, fie ca esti oltean, moldovean sau ardelean, te poti numi timisorean daca te supui regulilor impuse de cultura si spiritul banatean.
Istoricul Ioan Hategan spune ca o atitudine de intoleranta fata de anumite persoane din zone diferite are radacini adanci in istorie.
“O astfel de atitudine este tipic romaneasca, datorita nivelului diferit de dezvoltare economic, social si culturala a celor zece regiuni romanesti si a modului in care au interactionat si relationat oamenii In timp. Cei din Bucovina, Transilvania si Banat au fost secole Intregi sub diverse stapaniri din centrul si vestul Europei, astfel ca au fost influentati de aceste realitati europene. Spre exemplu, In zona Moldovei, oamenii au fost influentati de realitatile otomane si de cele rusesti”, spune Ioan Hategan.
Cea mai mare parte a celor veniti In Timisoara dupa 1990 sunt oltenii. Ion Raducanu, presedintele Asociatiei „Fiii Gorjului”, fost candidat la Primaria Timisoara, sustine ca nu s-a simtit niciodata “luat in vizor” pentru ca e venit din Oltenia si ca se simte un adevarat timisorean. „Personal, nu am simtit ca sunt divergente intre gorjeni si banateni. Eu sunt in Timisoara din 1971, copiii mei s-au nascut aici, familia mea este aici. Nu sunt banatean, dar sunt timisorean. Daca ne uitam bine in istorie, au fost foarte multi oameni din Gorj care au avut functii importante, care s-au integrat foarte bine. Sigur ca exista un pic de mandrie banateana, asa cum e si cea gorjeana, dar oamenii trebuie sa se califice prin ce fac, prin personalitate, prin cinste si nu prin a nu ne iubi intre noi”, spune Raducanu.
Veniti “cu sarma”?
O alta categorie blamata de unii dintre banateni sunt moldovenii “veniti cu sarma” la Timisoara. Toader Apavaloaie, vicepresedinte Asociatia Moldovenilor din Banat, spune ca a resimtit uneori aceste sageti.
“La nivelul populatiei majoritare din Banat se resimte, fara Indoiala, o anumita rezerva fata de romanii veniti din alte colturi ale tarii, mai cu seama a celor veniti din Moldova si Oltenia. Nu stiu cum se explica aceste accente xenofobe, poate prin faptul ca o parte din cei veniti au reusit sa se realizeze mai mult decat bastinasii sau poate pentru ca altii, mai ales oltenii, au ocupat posturi de conducere la care aspirau localnicii. Tocmai din aceasta cauza, a unei solidaritati Intre persoanele venite din alte zone si stabilite in Banat, s-au si infiintat asociatiile culturale, cum sunt cele ale bistritenilor, gugulanilor, almajenilor, bihorenilor, mehedintenilor si altele”, spune Apavaloaie.
De aceeasi parere este si Grigore Trif, presedintele PRM Timis, ardelean. „In timp ce timisorenii se lauda cu multiculturalismul orasului, armonia in care traiesc cu maghiari, nemti, sarbi si celelalte nationalitati conlocuitoare, paradoxal, ei manifesta o atitudine de respingere chiar fata de fratii lor, romanii veniti aici de prin alte colturi ale tarii. In Timisoara este o mare problema sa fii oltean, Doamne fereste moldovean si nici macar ardelean, fata de care, se manifesta, oarecum, o anumita toleranta. Se tot vorbeste de vinituri, Insa oamenii au venit aici la lucru, pentru ca bastinasii manifestau o atitudine superioara de stapani ai locului si nu prestau anumite munci. De obicei, te duci acolo unde poti sa te realizezi, printre oameni care nu tin pasul unei competitii, care nu au putere sa-ti blocheze eventuala ascensiune In societate. In folclorul locului circula acea poveste cu moldovenii care au venit, au primit casele parasite de nemti si, din cauza saraciei, au pus parchetul pe foc. Eu cred ca, de fapt, au scos parchetul si l-au Inlocuit cu gresie. Faptul ca cei care au venit au contribuit la Inflorirea Banatului se vede acum, cand din cauza ca migratia a scazut pana aproape de zero, satele de aici arata incomparabil mai rau fata de cele din Bucovina, Maramures, Oltenia sau din alte zone ale tarii”.
Eterna rivalitate Bucuresti-Timisoara si problema “miticilor”
Aceasta rivalitate se resimte cel mai bine in tribunele stadionului. Paul Prodana, liderul galeriei Poli spune ca, desi bucurestenii se declara incantati de Timisoara, reciproca nu este valabila: “Ei vin aici pentru ca le place Timisoara. Orasul e linistit e frumos. La Timisoara nu e nebunia care e in sudul tarii. Oamenii sunt altfel si desi par neprimitori sunt primitori. Desi nu ne plac miticii, noi suntem infratiti cu fanii celor de la Rapid. Asta pentru ca si ei si noi pe vremea comunismului am luptat impotriva celor doua echipe comuniste. Dupa Revolutie acest spirit s-a pastrat”.
Dan Negru: “Timisoara este un satuc, trist si ponosit”
Vedeta de televiziune Dan Negru se declara dezamagit de orasul de bastina si spune ca cei care judeca oamenii doar dupa locul din care provin au idei preconcepute si nu vad adevarata realitate.
“Timisoara este un oras trist si ponosit. Eu cand vin acasa descopar un oras stagnat, nicidecum un oras european. Multi prieteni imi spun ca Timisoara este un satuc, din punct de vedere al dezvoltarii, comparativ cu Bucurestiul sau Clujul si tind sa le dau dreptate. De vina pentru aceasta situatie nu sunt nicidecum oltenii, moldovenii sau ardelenii veniti in capitala Banatului, ci factorii de decizie. Eu nu am conceptii din acestea invechite, nu judec oamenii dupa locul in care s-au nascut, ci dupa caracter”, spune Dan Negru.
Timisoreanul spune ca nici macar mandria de a fi banatean nu il mai caracterizeaza si vede urbea de pe Bega mult mai putin dezvoltata, in comparatie cu Bucuresti sau Cluj. “Bucuresti e ca New York pe langa Timisoara, iar Clujul are 120 de ani inaintea nostra. Mandria, pe care o aveam acum cativa ani ca sunt timisorean, s-a estompat. Eu am prieteni olteni, moldoveni, bucuresteni, nu am astfel de probleme”, a concluzionat Dan Negru.
Tentativa de omor din cauze “xenofobe”
Un sucevean domiciliat In Timisoara a ajuns dupa gratii, condamnat pentru tentativa de omor, dupa ce a injunghiat un barbat care, in repetate randuri, i s-a adresat cu epitetul “vinitura”. Dragos Lupancu, 38 de ani, de profesie zugrav, care stia din pliante ca orasul de pe Bega este un adevarat “rai” al multiculturalismului si intelegerii interetnice, suporta din ce in ce mai greu accesele xenofobe ale smecherilor din cartier. La un moment dat, a rabufnit extrem de violent, fiind la un pas de comiterea unei crime. Incidentul s-a intamplat in 2007, in fata unui bloc de pe Calea Aradului. Ajuns acasa dupa o zi de lucru, Lupancu a fost luat in primire de un grup de tineri, care l-au apostrofat cu vorbe gen “vinitura”, “sarma” si alte epitete cu caracter xenofob.
Mai mult, dorind sa se strecoare prin grupul de galagiosi, a fost prins de brat si instigat sa ramana sa se bata. A refuzat si a urcat in apartamentul sau, unde i-a povestit sotiei cele intamplate. In acest timp, prin geamul deschis se auzea vocea unui individ, care continua sa-l jigneasca. “Inculpatul s-a inarmat cu un cutit cu lama de 8 cm, a coborat in fata blocului, s-a apropiat de Cristian Chereches, pe care l-a lovit in zona latero-scapulara dreapta si semitoracica. Dupa aplicarea loviturilor, inculpatul s-a intors in apartamentul sau”, descrie procurorul Mihai Sandor, in rechizitoriu, momentul rabufnirii moldoveanului. Victima a fost transportata imediat la spital, unde medicii au constatat ca viata i-a fost pusa In primejdie. Pentru insanatosire au fost necesare 25 de zile de ingrijiri medicale. Agresorul a fost arestat, trimis in judecata si condamnat la 3 ani de inchisoare pentru tentativa de omor.