TIMISOARA. Trecusera 10 ani de la Unirea Tarii Romanesti cu Moldova, iar Transilvania si Banatul inca erau sub stapanirea austro-ungara. Atunci, in Timisoara condusa de primarul Karoly Kuttel se inregistra o premiera pentru Europa de Est.
Povestea acesteia incepea in toamna anului 1867, cand „se pun bazele unei Societati pe Actiuni pentru construirea unei linii de tramvai cu tractiune animala, in scopul facilitarii transportului de persoane si marfuri pe traseul dintre cartierele Fabric, Cetate si Iosefin„, se arata in volumul „Din Cronologia judetului Timis”.
Primul presedinte al Societatii ce urma sa construiasca liniile de tramvai din Timisoara era nimeni altul decat primarul de la acea vreme, Karoly Kuttel.
In luna aprilie a anului 1869, la Timisoara incepe constructia liniei ferate pentru tramvaie, sub conducerea inginerului Eric Baader, cel care intre timp preluase si conducerea Societatii, iar prima linie lega Piata Sfantul Gheorghe de cartierul Fabric.
Momentul istoric avea sa vina la 4 luni de la inceputul lucrarilor, in ziua de 8 iulie, cand pe linia in lungime de 6,6 kilometri circula primul tramvai. Vagonul era fabricat la Viena si era tras de trei cai pe timp de iarna si de doi cai in celelalte anotimpuri.
„Cutia si trucul vagoanelor era din lemn, legaturile executate prin corniere de fier, iar suspensia prin arcuri din foi de otel. Ambele platforme erau deschise, acolo aflandu-se cate o frana de mana cu parghie. Sabotii erau din lemn, aplicandu-se cate unul la fiecare roata in partea interioara, intre osii. Luminatia vagoanelor s-a facut prin lampi cu petrol, aplicate in tavan, la ambele capete ale vagonului. In depou, pe timpul noptii, lampile erau scoase din vagoane„, se arata pe forumul STPT.
In 1869 au fost cumparate 21 de vagoane pentru transport de pasageri, doua acoperite pentru marfa si bagaje si unul descoperit ce avea acelasi scop, de a transporta marfa.
„Primele 21 vagoane de persoane ale tramvaiului cu cai au fost procurate de la Fabrica de Vagoane din Viena, la pretul de 1.755 forini (primele 11), respectiv 1.673 forini (ultimele 10). Atat cutia cat si trucul acestor vagoane era din lemn, rigidizate prin corniere de otel, iar suspensia era asigurata prin arcuri din foi de otel. La capete aveau cate o platforma deschisa, pe unde se urca si se cobora si unde erau plasate franele de mana cu parghie. Lungimea cutiei a fost de 4,3 metri, latimea de 1,9 metri, iar distanta dintre osii era de 1,9 metri. Aveau cate 16 locuri de sezut, iar iluminatul pe timp de noapte s-a asigurat cu lampi de petrol, aplicate in tavan, la ambele capete ale vagoanelor„, se arata intr-un vechi articol denumit „Tramvaiul cu cai”, scris de Mihai Ilies.
Vagoanele trase de cai aveau sa ramana pe sina timp de 30 de ani, dupa care au fost retrase in depou si inlocuite cu tramvaiele electrice.
