Avem in noi dorinta arzatoare de a fi primii in tot ceea ce facem si spre ce nazuim. Am tot scris si spus (nu stiu cati ma asculta!) ca Timisoara ar trebui sa aiba ca si motto al sau: „Orasul regiunii cu 1.000 de premiere“. Este neindoielnic, ca acest amestec de aproape 30 de etnii conlocuitoare din Banat, au creat de-a lungul veacurilor un anumit tip caracterologic uman: timisoreanul. Haideti sa incercam sa-l descriem pe timisorean!
El, timisoreanul este: harnic si parcimonios ca neamtul, condimentat si pasional ca ungurul, nationalist si viteaz ca sarbul, comerciant si econom ca evreul, bautor de bere si agricultor ca cehul si slovacul, bisnitar si calator ca si tiganul, duios si visator ca romanul, gradinar si intempestiv ca olteanul, artist si meserias ca austriacul, credincios dar ecumenic si tolerant ca… europeanul. Of! Daca ar trebui sa vorbesc si despre celelalte etnii, nu mi-ar ajunge spatiul din ziar. Deci, toate aceste trasaturi s-au amestecat genetic in copiii casatoriilor mixte, rezultand un individ uman de o versatilitate incredibila.
Timisoreanul este tipologia umana cea mai potrivita expresiei: „… unitate prin diversitate!“ Sigur, ca si pozitia geografica a orasului nostru ne-a ajutat, inspirat si format caracterul de timisoreni. Astfel, clima prietenoasa, (cu ierni blande, primaveri inflorite, veri caldute si toamne imbelsugate) au dat timisoreanului acel calm si siguranta de sine, usor flegmatica (siguranta care enerveaza pe multi conationali din frumoasa noastra Romanie). Deasemenea, faptul ca Timisoara este un oras de granita a facut ca mentalitatea cosmopolita sa fie puternic imprimata in caracterul nostru. Eh, deci cam aceasta ar fi la prima analiza motivatia caracterologica a timisoreanului care cu toate calitatile si defectele sale inerente, s-a straduit sa poarte cu mandrie numele de timisorean.
Eu cred ca cea mai mare bogatie a unei comunitati nu sunt banii, fabricile sau investitiile de orice fel ci mentalitatea de invingator a membrilor comunitatii respective. O comunitate implinita este aceea unde privind pe strada, vezi oamenii zambind, salutandu-se reciproc, pasind destinsi si interactionand unii cu altii. Vecinii sa bea bere impreuna, copii sa se joace in parcuri iar oficialitatile si politicienii sa puna prioritatile locale inaintea celor personale (sic!). Oare noi timisoreni mai suntem fericiti? Mai iscodim dupa premiere? Ne mai salutam pe strada, multilingual (in minim 4 limbi: romana, germana, maghiara si sarba) chiar daca nu ne cunoastem? Daca mai facem un pic din aceste lucruri, atunci inseamna ca inca mai avem viitor si va spun: bravo, iscoditi in pace timisorenii mei!