TIMIS. Daca majoritatea gospodinelor, presate de timp, aleg sa vopseasca ouale cat mai aproape de cea mai mare sarbatoare a crestinatatii si, de regula apeleaza la vopselele la plic, mai sunt inca unele, rare ce-i drept, care nu concep Pastele fara oua incondeiate.
Si nu numai ca muncesc cu talent si migala sa realizeze adevarate opere de arta, ci chiar ajung sa faca din asta o mica afacere.
Este si cazul Mariei Marocico, o banateanca pentru care mestesugul decorarii oualor aproape ca a devenit un mod de viata.
In fiecare an, sarbatoarea luminii o prinde pe Maria langa minunatiile iesite din maini iscusite, care incanta ochii si bucura inima. Am gasit-o in Timis, chiar in cel mai vestic punct din tara, la Beba Veche.
Maria Marocico este originara din Bucovina si a invatat mestesugul incondeierii de la sora sa, care este acum stabilita in Germania si care decoreaza oua cu ceara si culoare de aproape 20 de ani. Desi Maria si-a descoperit talentul si s-a apucat mai tarziu, in 2009, de aceasta arta, fiecare ou care iese din mana ei pare acoperit de o adevarata dantela perfecta.
Modelele si culorile variaza, in functie de gustul, de preferintele si de starea de spirit a artistei.
Maria Marocico foloseste doar oua de rata, pentru ca au coaja mai solida, sau de strut. Ouale sunt spalate, apoi se scoate continutul si se usuca.
Cand ii vine inspiratia, artista se aseaza in micul ei atelier de acasa si se apuca de treaba. Prima etapa in decorare este aceea de impartire a formelor geometrice care se vor regasi pe coaja fina, pentru ca, spune Maria, totul tine de simetrie. Inarmata cu o penita speciala, ea face mai intai baza modelului, dupa care il deseneaza cu teasca groasa.
Ultima etapa este cea a culorilor, cand ceara calda, fluida, este pusa picatura cu picatura, pe ou. Modelul este o inspiratie de moment, dar nu sunt doua oua la fel.
„Sora mea face asta de 16 ani, dar eu nu credeam ca voi putea sa fac vreodata. Am incercat, am invatat de la ea si imi place, fiecare ou e diferit, nu reusesc sa ma plictisesc”, povesteste pentru opiniatimisoarei.ro Maria Marocico.
Pictatul oualor este o munca foarte laborioasa. Maria reuseste sa faca numai 10 oua pe zi, de dimineata pana seara, dar daca vorbim de un ou de strut, lucreaza la el si doua-trei zile. Fiecare piesa este luata in mana de 10-12 ori pana cand este completa, dar pentru Maria nu este deloc greu, pentru ca tot ce face este cu pasiune.
In timp, pasiunea i-a adus si bani. Nu foarte multi, dar destui cat sa-si mai rotunjeasca veniturile. Astfel, a pus pe picioare o micuta afacere de familie, impreuna cu sora ei care traieste in Germania.
„Pe timp de iarna nu prea am ce face, si atunci incondeiez oua. Am avut contracte cu Muzeul Satului de la Timisoara si cu Manastirea Morisena, de la Cenad. Oricum, majoritatea oualor le vindem in Germania”, mai spune pentru opiniatimisoarei.ro artista.
Operele de arta ale Mariei, create la Beba Veche au fost foarte apreciate atat in tara, cat si in strainatate. Multi turisti romani si straini care au ajuns sa le vada si sa le cumpere au fost uimiti de frumusetea si delicatetea oualor care au iesit din mainile artistei. Pentru ca fiecare atinge perfectiunea.
„Unii straini nu au crezut ca sunt facute manual, au zis ca precis am o masina de incondeiat, acasa”, spune artista razand.
Ne-a dezvaluit ca nemtii mai ales sunt fascinati de ouale noastre incondeiate cu atata maiestrie si, adeseori, fac comenzi consistente.
Maria Marocico spune ca si-ar dori sa extinda mestesugul si sa isi deschida un atelier de artizanat adevarat, sa aiba un spatiu dedicat, unde lumea sa poata veni sa isi aleaga din „bijuteriile” pe care reuseste sa le impodobeasca cu atata talent. Si poate chiar sa gaseasca tineri dornici sa invete de la ea si sa duca traditia mai departe peste ani.
Impreuna cu sotul ei s-a apucat sa confectioneze si cosulete speciale, pentru ca ouale incondeiate pot deveni un cadou de suflet, si nu doar de sarbatori.
Artista spune ca, de va reusi sa isi vada visul cu ochii, tot ce si-ar mai putea dori e ca Dumnezeu sa-i dea sanatate, putere de munca si inspiratie, pentru ca tot mai multe din delicatele sale opere de arta sa ajunga peste hotare si sa arate lumii intregi crampeie din sufletul romanilor.
