Vanatorii de OZN-uri sustin ca e vorba despre o nava spatiala extraterestra. Ei sunt convinsi de acest lucru in ciuda explicatiilor stiintifice oferite de specialisti.
Camera a surprins imaginea unui val de particule incarcate magnetic, provenite de la Soare (emise sub forma unei asa-numite ejectii coronale de masa) care loveste planeta Mercur, cea mai apropiata de Soare. in cadru apare, in apropierea planetei, ceva ce pare a fi imaginea unui alt „obiect” de care se loveste valul de particule.
Comentand imaginile, un anume siniXster afirma, intr-un comentariu redat pe YouTube, ca e vorba despre un obiect cilindric, cu o portiune de alta forma la mijloc; in opinia sa, nu poate fi vorba decat despre o nava spatiala uriasa, „parcata” si camuflata in apropiere de Mercur si a carei prezenta a fost dezvaluita accidental datorita ejectiei coronale de masa a Soarelui.
Raspunzand solicitarilor de a oferi o explicatie, fizicienii de la Laboratorul de Cercetari Navale (NLR) al SUA au analizat datele provenite de la Heliospheric Imager-1, camera telescopica cu care au fost luate imaginile, si au dat lamuriri despre modul in care ar fi aparut imaginea controversata.
Totul tine de modul in care sunt prelucrate imaginile luate de telescopul Heliospheric Imager-1. Pata luminoasa, pe care vanatorii de OZN-uri o iau drept o nava extraterestra este, in realitate, locul in care planeta Mercur s-a aflat in ziua precedenta, spun Russ Howard si Nathan Rich, doi dintre specialistii din cadrul NLR.
Pentru a scoate in evidenta imaginea destul de putin luminoasa produsa de ejectia coronala de masa observata de la o asemenea distanta, trebuie marit contrastul dintre aceasta imagine si fondul pe care ea se proiecteaza; acest fond are si el o luminozitate produsa de praful cosmic interplanetar si de stele. Cand prelucreaza imaginile, specialistii incearca sa inlature cat mai mult din luminozitatea fondului, pentru a mari contrastul.
Ei determina care anume din luminozitatea imaginii totale apartine fondului, iar aceasta poate fi „scazuta” din luminozitatea fotografiei, calculand cantitatea medie de lumina captata in fiecare pixel al imaginii in ziua producerii ejectiei coronale de masa si in ziua precedenta. Lumina care apare in pixeli in ambele zile este considerata ca fiind data de fond si este inlaturata din fotografie; dupa aceea, lumina ramasa este intensificata.
Metoda da rezultate foarte bune in cazul obiectelor aflate la distante foarte mari, precum stelele, care – datorita distantei – nu par sa-si schimbe prea mult pozitia in raport cu Soarele, de la o zi la alta.
Adeptii versiunii „nava extraterestra” sustin ca forma care apare in imagine nu arata ca urma aproximativ rotunda a unei planete, ci are margini paralele, amintind mai degraba de forma turtita a navei Entreprise (din Star Trek).
Totusi, exista o explicatie (stiintifica) si pentru aceasta caracteristica: fizicienii spun ca pixelii care formeaza cele doua linii paralele se gasesc in zonele in care marginile imaginii luminoase a planetei se suprapun cu pixelii fondului, iar liniile paralele apar ca urmare a deplasarii lui Mercur, ilustrand schimbarea pozitiei planetei de la o zi la alta.
