TIMISOARA. Rectorul Universitatii de Vest din Timisoara readuce pe tapet o idee revolutionara. Acesta propune, din nou, unificarea tuturor institutiilor de invatamant superior, ca raspuns la necesitatea cresterii competitivitatii la nivel global.
„Universitatea viitorului nu mai este o entitate singulara, ci reprezinta o constructie care aduce laolalta mai multe forte si care se bazeaza in esenta pe doua elemente: excelenta si diversitatea. A avea o educatie de calitate care trece dincolo de propria specializare, o cercetare de excelenta care sa asigure progresul si inovatia, precum si o capacitate de a lucra in medii culturale diverse este un avantaj strategic al educatiei superioare la nivel national si international.
In acest context, unificarea universitatilor a devenit o abordare din ce in ce mai frecventa, impunandu-se nu ca o solutie de supravietuire, ci ca raspuns adaptativ la cresterea competitivitatii la nivel global si a nevoii de cunoastere, comunicare si dezvoltare.
Experiente de acest gen se pot observa la nivel international, precum cele din Ungaria (unificarea universitatilor din Debrecen in 2000), Australia (unificarea colegiilor) sau, foarte recent, formarea universitatii reunite din Grenoble. De asemenea, experienta in acest sens a unor tari ca Olanda, Germania, Marea Britanie, Finlanda, China sau USA care fac din unificare un instrument de restructurare a sistemului educational, arata ca unirea institutiilor de invatamant superior este o practica raspandita. Acestea au in comun faptul ca si-au concentrat resursele academice, economice si administrative intr-o unitate competitiva mai ampla, bazata pe principiul colaborarii.
Ca orice experienta, si aceasta include aspecte pozitive, dar si cateva provocari, insa ideea pe care analistii in domeniu o sustin este ca succesul acestei experiente depinde de pregatirea din faza premergatoare unificarii, de tipul de unificare (orizontala, verticala, diversificare si conglomerat), de tipul de leadership si de partenerii alesi si mai ales de modul in care este coordonata activitatea de dupa unificare, la doua niveluri, cel administrativ si cel uman interpersonal.
Nu trebuie ignorat faptul ca implementarea acestei strategii reprezinta o schimbare radicala in stilul de viata universitar, iar la nivelul rezistentei la schimbare exista diferente interpersonale semnificative. Schimbarile institutionale includ uneori abandonarea formelor actuale de guvernare, restructurarea obiectivelor si programelor academice, deoarece structura care formeaza nu este un produs care rezulta prin insumarea unor elemente, nu este doar o institutie mai mare, ci este altceva.
Cu toate acestea, sunt mai multe avantaje decat dezavantaje care se asociaza cu aceasta schimbare perceputa ca un castig asumat, de la ratiuni financiare, la ratiuni strategice in randul carora un argument extrem de important este imbunatatirea imaginii universitatii in sistemele de evaluare nationale si internationale si pozitionarea sa superioara in rankinguri.
EUA (2012) evidentiaza 4 factori care argumenteaza si fundamenteaza acest proces si care totodata reprezinta avantaje strategice pe termen lung: factorii economici (se salveaza bani), factorii de impact (regional, national si international), factorii de rationalizare si consolidare care duc la cresterea calitatii actului educational si factorii de sinergie intre educatie si cercetare. Cu alte cuvinte, beneficiile unificarii universitatilor dintr-un oras sau dintr-o regiune sunt in esenta de ordin academic (educatie si cercetare), economic si administrativ.
La nivel academic, un prim avantaj il reprezinta eliminarea programelor duplicat, prin unificarea programelor de studii ofertate de catre mai multe universitati. Luand cazul universitatilor din Timisoara, exista programe de Comunicare la UVT si la UPT, iar UVT si UMF au ambele programe de studiu in domeniul fiziokinetoterapiei. Ofertarea unor cursuri comune prin unificarea departamentelor de IT, limbi straine sau educatie fizica si sport de la mai multe universitati care formeaza competente valoroase si vizibile in orice curricula academica internationala reprezinta un alt argument pentru unificare si totodata un punct forte.
Poate unul dintre cele mai solide avantaje il reprezinta cresterea integrarii si colaborarii academice care isi gaseste expresia in crearea unor campuri de lucru inter- si multidisciplinare. Putem observa cu usurinta faptul ca unele dintre cele mai valoroase, incitante si substantiale cercetari si studii stiintifice centrate pe rezolvarea unei probleme globale sau care urmaresc cresterea cunoasterii in domeniu reunesc specialisti din sfere de activitate diferite. Abordarea interdisciplinara are avantajul nu numai de a reuni metode si tehnici diferite si complementare de abordare a unei problematici (a vedea problema din mai multe perspective este absolut necesar in contextul complexitatii unor fenomene economice, culturale, sociale, politice sau de mediu), dar prin faptul ca reuneste constiinte profesionale diferite, ofera oportunitatea de dezvoltare pe planul personalitatii, al flexibilitatii mentale, euristicii rezolutive si tolerantei.
Diversificarea profilelor academice rezultata prin unirea unor institutii care se completeaza una pe cealalta poate intari pozitia noii institutii pe piata educatiei superioare nationale si internationale, atragand mai multi studenti din tara si din strainatate, venind in intampinarea nevoilor acestora, prin crearea unor oferte educationale adecvate noilor tendinte de pe piata fortei de munca (de pilda, pozitia de inginer economist). Aceasta diversificare contribuie totodata si la intarirea elementelor de internationalizare a ofertei educationale si a campusului universitar. Nu in ultimul rand, studentii vor beneficia de oferte de programe masterale si doctorale comune, fie prin compatibilizarea unor programe deja existente, fie prin dezvoltarea de noi oferte educationale. La nivel de viata a campusului universitar, s-ar rezolva in buna parte problema cazarii studentilor, a costurilor acesteia.
Nu in ultimul rand, prin unificarea universitatilor dintr-un oras sau chiar regiune s-ar forma o comunitate Alumni remarcabila, cu efectele pozitive care decurg de aici: facilitarea accesului studentilor de la toate nivelurile la oferta nationala si internationala de locuri de munca, oportunitati extraordinare de invatare, dezvoltare profesionala si mentorat, sprijinirea unor proiecte, actiuni de lobby la niveluri decizionale inalte nationale si internationale, facilitarea atragerii de fonduri prin consultanta si servicii furnizate actorilor din mediul socio-economic si, nu in ultimul rand, transmiterea unor exemple de buna practica si trasee de dezvoltare profesionala de succes.
Tot la nivel academic, dar cu referire de aceasta data la componenta de cercetare, castigul implementarii strategiei de unificare a universitatilor duce indubitabil la cresterea calitatii cercetarii, la pozitionarea merituoasa a noii universitati in rankingurile internationale, stimuland publicatiile atat cantitativ, cat si calitativ. Este un fapt deja binecunoscut ca liniile de finantare robuste si extrem de competitive (cum ar fi Horizon 2020), precum si jurnalele internationale cu factor de impact crescut finanteaza, respectiv publica cercetari de calitate ridicata in care solicitantul, institutia sau autorul, sa fi probat competenta printr-o serie de alte proiecte sau publicatii anterioare.
Pe langa pozitionarea superioara in clasamente, avantajul pe partea de cercetare a unificarii universitatilor este si gradul ridicat de satisfactie al cercetatorilor. Cu totii cunoastem frustrarea provenita din faptul ca nu gasim parteneri pentru proiectele pe care dorim sa le avansam sau ca dorim sa realizam echipe interdisciplinare pentru a aborda complex problema care face obiectul cercetarilor noastre, dar nu cunoastem care sunt acele persoane din alte specializari sau profile pe care le-ar putea interesa problematica si care au preocupari in zona de interes.
Utilizarea in comun a infrastructurii de cercetare ofera avantaje logistice si reduce din costuri, iar formarea, dezvoltarea si consolidarea unor echipe care ar reuni specialisti recunoscuti in domeniul lor, dar care activeaza in universitati diferite sunt tot atatea plusuri ale unificarii universitatilor.
Din punct de vedere al beneficiilor de ordin economic, desi efectele se vad in timp, nu imediat, unificarea universitatilor, in final, economiseste bani si, mai important, investeste bani inteligent. Evident ca aceasta strategie consuma multe resurse pentru activitati de planificare, coordonare si pentru infrastructura (mai ales in faza de implementare), dar pe termen lung efectul este de a economisi bani, iar acest efect se vede in special in ce priveste utilizarea in comun a bibliotecii, a sistemului de informatizare si comunicatii digitale sau a sistemului de management.
Din perspectiva avantajelor de ordin managerial si administrativ, revigorarea unor structuri manageriale si administrative printr-un suflu nou are potentialul de a reduce din rigiditatea castigata prin rularea aceluiasi sistem. Valorificarea mai eficienta a resurselor logistice si financiare, precum si oportunitatea unui schimb de exemple de buna practica sunt alte avantaje. De asemenea, este de asteptat ca serviciile administrative ale noii universitati sa castige in calitate si timp de reactie, totul traducandu-se in final in reducerea costurilor si cresterea veniturilor.
Experienta anterioara a universitatilor din lume care au trecut prin acest proces considera ca efectele acestuia depind in mare parte de scopul unificarii.
Intr-un studiu realizat de Skodvin, in anul 2014, autorul arata ca, in general, asocierea intre institutii complementare academic in scopul diversificarii profilelor academice (strategie de diversificare) are mai mare succes comparativ cu cazul in care universitatile se unifica cu intentia de a creste colaborarea si integrarea academica (strategie de integrare). in principiu, „cu cat este mai mare diferenta in privinta numarului si a programelor de curs intre institutiile implicate, cu atat probabilitatea ca unificarea lor sa fie un succes este mai mare“ (Skodvin, 2014, p.7).
Am vazut care sunt avantajele si nu sunt putine. in termeni de provocari, in acelasi studiu, se arata ca uneori unificarea universitatilor poate constitui o sursa serioasa de stres, antrenand teama si sentimentul de insecuritate, cel mai frecvent datorita unei planificari inadecvate si unei monitorizari slabe a implementarii. Tensiunile care pot aparea sunt legate in general de aspecte, cum ar fi predominanta predarii sau a cercetarii, diferente intre profilele de competente sau valori ca independenta versus atasament/identitate. in special in cazul unificarilor in care principalul scop este de a creste integrarea si colaborarea academica (mizand pe similaritati), aceste tensiuni par a fi mai mari decat in cazul unificarii unor institutii complementare academic (mizand pe puterea diferentelor). Acest fapt este explicat de autori prin aceea ca o unire care are ca scop cresterea integrarii academice necesita o investitie financiara mai puternica, in general subestimata in primele faze, ducand la restructurari adeseori fortate.
Una dintre cele mai puternice provocari este ciocnirea a doua culturi organizationale diferite care promoveaza – la nivel explicit, dar mai ales la nivel implicit, nondeclarativ – norme, atitudini si comportamente diferite. De asemenea, statusul diferitelor departamente si facultati, scopurile personale care intra in conflict cu cele organizationale, conflictul intre tendinta naturala de a mentine status-quo-ul si tendinta de a profita cat mai mult de pe urma unificarii sunt tot atatea obstacole care pot aparea in procesul de unificare a universitatilor.
De pe urma unei unificari academice, nu numai comunitatea academica in sine, ci si orasul ar avea de castigat din punct de vedere economic, cultural, social si politic, fiind asociat cu o identitate puternica, de necontestat, similara doar cu cea pe care Timisoara a castigat-o odata pentru totdeauna in momentul Revolutiei.
Acest proces este unul foarte complex si dificil care necesita negociere si planificare atenta, inca din prima faza a intentiei, pana la implementare, astfel incat inerentele tensiuni si ambiguitati ale oricarei uniuni sa fie diminuate semnificativ. Daca intreg acest proces se bazeaza pe o viziune clara, daca liderul comunica explicit obiectivele de atins si planifica pas cu pas actiunea, acordand atentie comunicarii cu oamenii si initiind intregul proces printr-o abordare de tip bottom-up exista toate sansele ca acest proces de unificare a unor universitati sa fie un succes.
Constructia unei universitati performante, moderne si vizionare, care sa aiba dezideratul de a reuni oferta educationala regionala, de a valorifica diferentele, de a fi o forta in cercetare si un varf de lance in educatia academica, se poate face si pe bazele a ceea ce exista in Timisoara si, in general, in regiunea de Vest a Romaniei. Personal, imi exprim totala incredere si disponibilitate pentru sprijinirea acestui proiect ambitios care sa faca din orasul nostru unul si mai puternic, iar din comunitatea academica timisoreana, una care sa isi asume un rol activ in transformarea sociala si care sa fie consultata in tratarea unor probleme de dimensiune nationala si internationala.
Ca o dovada a bunei credinte si a spiritului constructiv in care eu, dar sunt convins ca si UVT in plan institutional, privim acest deziderat – crearea Universitatii Metropolitane a Timisoarei, sunt dispus a-mi pune la dispozitie mandatul de rector, de curand reconfirmat de comunitatea academica a UVT, pentru realizarea acestui proiect revolutionar, poate cel mai important din ultimele doua decenii. Momentul actual este extrem de propice pentru o asemenea initiativa, intrucat universitatea pe care o conduc este singura dintre cele patru institutii de invatamant superior de stat in care procesul de alegere a rectoruluia fost finalizat. Nicio o ambitie personala nu trebuie sa stea in calea unui asemenea proiect, fiind sansa noastra, a tuturor, de a repozitiona Timisoara atat in plan national, cat si european si mondial”, a spus rectorul UVT, Marilen Pirtea.