TIMISOARA. Se pierde in negura timpului si nimeni nu mai stie cat este de batran, dar e frumos si plin de veselie.
Vorbim de un obicei de sute de ani ce se pastreaza cu sfintenie, inca, in Banat, de Craciun. Este vorba despre colindul tinerilor care canta si bat dubele intr-un ritm alert, din casa in casa, dar si la biserica din sat ori la manastire, si care poarta costume populare mostenite din tata in fiu.
Obiceiul are loc an de an in tara Fagetului, adica la marginea judetului Timis, in apropierea limitei cu Hunedoara, in Muntii Poiana Rusca, in sate precum Branesti, Jupanesti sau Romanesti.
Dubasii sunt, de altfel, tinerii din aceste sate care au mostenit traditia de la strabuni si care o duc mai departe an de an prin colinde cantate in ritmul dubelor (tobe- n.r.) lovite cu putere.
Cei mai ”batrani” dubasi care activeaza in aceste trupe de colindatori au cel mult 30 de ani, iar cei mai tineri sunt primiti inca din adolescenta, de la 15-16 ani.
”La noi, in trupa de dubasi, cel mai batran are 26 de ani, iar cel mai tanar are 16 ani. Unii facem treaba asta de zece ani, altii de anul acesta. in general suntem toti tineri deoarece cei care depasesc 30 de ani se insoara, se aseaza la casele lor si nu mai au timp sa faca parte din trupa de dubasi. Cei tineri, care intra in trupa trebuie sa indeplineasca anumite conditii printre care inaltimea, dar si vocea, trebuie sa stie sa cante. Trebuie sa iti placa ce faci si sa vrei sa faci”, povesteste Andrei Medelean, liderul dubasilor din satul Romanesti care apartine de comuna Tomesti din Timis.
In trecut tinerii care doreau sa intre in formatia de dubasi erau supusi unui test. Ei erau pusi sa sacrifice un animal, un manz, un vitel, ori o capra, iar din pielea animalului sa faureasca o duba. Aceasta obisnuinta s-a pierdut, insa. Acum e deajuns ca tanarul sa isi doreasca sa faca parte din trupa si sa indeplineasca unele conditii minime.
Cei mai batrani, fosti dubati, cand primesc colindatorii de Craciun, ii supun insa pe cei mai tineri unor teste pentru a se convinge ca traditia e pe maini bune.
Dubasii poarta costume traditionale, vechi de sute de ani, mostenite din strabuni. Costumele lor sunt cusute din panza alba, iar in partea de jos a camasii este aplicata o broderie facuta de maini maiastre. Peste camasa, baietii pun veste de culoare alba impletite cu fir din lana de oaie. La mijloc ei poarta curele si neaparat o batista. Nu lipseste nici tricolorul pe care dubasii il poarta cu mandrie pe piept. Capetele si le acopera cu caciuli de astrahan impodobiote cu flori, cu pene de fazan si bineinteles cu tricolor. Ei insisi isi impodobesc caciulile pe care le poarta cu mandrie.
”Costumele pe care le purtam sunt foarte vechi, sunt de la strabunicii nostri. Se pastreaza in familie din generatie in generatie si se dau din tata in fiu”, a mai spus Andrei Medelean.
Cat despre dubele in care tinerii flacai bat cu putere, cu betele, cand colinda, acestea nu sunt lasate mostenire, ci aproape in fiecare an ele sunt innoite.
”Avem in sat oameni care fac dube pentru ca ele se rup destul de repede. Noi batem cu putere in ele si nu rezista asa mult. Oricum, traditia fauririi de dube e si ea foarte veche si s-a mostenit”, a spus Andrei Medelean.
Dubele sunt facute din piele de capra, de vitel ori chiar din piele de caine. Pielea animalului se pune pentru cateva zile in var, apoi se intinde dupa anumite tehnici invatate de la batrani.
An de an, dubasii din Tara Fagetului merg la colindat imbracati traditional si neaparat purtand dubele.
In special sunt colindate casele unde sunt fete tinere, de maritat, atat din satul natal, cat si din satele vecine. De asemenea, dubasii merg sa colinde si la biserici sau la manastirile din zona, aceasta adapostind o valoroasa zestre de biserici din lemn, unele dintre ele facand parte din patrimoniul UNESCO ori din patrimoniul national.
”In Ajunul Craciunului mergem la un sat de langa noi sa colindam, iar dimineata, in ziua de Craciun mergem sa colindam la biserica si prin sat. A doua zi mergem si la manastire sa colindam”, a mai explicat Andrei Medelean, liderul formatiei de dubasi din Romanesti.
Vataful este cel care conduce formatia de dubasi atunci cand merg la colindat, iar in fiecare casa se canta alta colinda tinandu-se seama de meseria pe care o are capul familei respective. Langa vataf sta intotdeauna cel care este insarcinat sa primeasca darurile de la gazde, pe care mai apoi le imparte in mod egal colegilor sai din formatia de dubasi.
De asemenea, nu lipseste capra care joaca in ritmul dubelor. ”Capra” este impodobita cu ramuri verzi, dar si cu o patura tesuta cu migala la razboi.
Satul Romanesti apartine de comuna Tomesti si se afla la aproximativ o suta de kilometri de Timisoara. Se ajunge aici pe drumul national care leaga Timisoara de Deva, insa in dreptul localitatii Margina se merge la stanga spre Tomesti.
In zona se mai pot vizita manastirile de lemn care dateaza din secolele XVII-XVIII, dar si Pestera Romanesti unde an de an, in fiecare toamna, Filarmonica ”Banatul” din Timisoara sustine un concert.
