Da, pentru mine e cea mai trista si nu ma asteptam ca se putea asa o vacanta in cadrul familiei. Cred ca cunoasteti foarte bine deznodamantul lucrurilor, dar traiesc cu speranta ca se va revigora ceva in fotbalul timisorean si mai ales in ceea ce priveste pe Poli Timisoara. Nici nu as mai vrea sa ma gandesc prin ce greutati am trecut: organizatorice, financiare, relationala cu fotbalistii, cu staff-ul, cu cei din conducere. In momente grele e foarte dificil sa ai un climat propice performantei. Dar, cu toate acestea am reusit sa creez dintr-o situatie critica, o echipa frumoasa, am reusit sa le facem jucatorilor o cota si sa fie cautati de echipe din liga 1. Am reusit sa stam din punct de vedere sportiv sus, sa privim cu placere in ochii celorlati, chiar daca unii dintre ei nu ne pot privi pe noi asa cum ar trebui.
Vorbind de conditii rele… S-au adunat mai bine jucatorii si au facut performante mai mari pe “stomacul gol” decat daca ar fi avut conturile pline? De afara asa s-a vazut…
E o latura care poate fi incercata. Din nefericire pentru mine, pentru ca nu-mi doream acest lucru, se poate… Dar nu este un factor determinant in realizarea unei performante. In fond si la urma urmei, toti cei care avem o mentalitate sanatoasa: condiucatori, antrenori, jucatori, ar trebui sa ne gandim de maniera: <<sunt sau nu platit, trebuie sa-mi fac datoria pe teren pana la capat>> Pentru ca, la un moment dat, va veni si renumeratia… in momentul in care incepi sa fractionezi atitudinea ta, deja este o problema, o frantura si nu mai putem ajunge la performanta. Atitudinea nevazuta a jucatorilor a fost una in valuri.