Între anii 1936-1937, Primăria Timișoara a inițiat adoptarea unei hotărâri a Consiliului Local Timișoara pentru finanțarea construcției unei case de odihnă la Poiana Mărului, pentru funcționari și pentru familiile celor din Primăria Timișoara. Acestei clădiri i s-a dat numele de Vila Bistra și are o capacitate de cazare pentru o sută de copii şi 12 camere pentru adulţi.
Tot în anul 1937, Intreprinderea de Electricitate și Tramvaie Timișoara a introdus, între Zăvoi și Poiana Mărului, un automotor cu remorca pus la dispoziția tuturor turiștilor și populației din împrejurimi.
Partidul comunist, din care s-a desprins în anul 1990 FSN=PDSR=PSD, au naționalizat toate proprietățile Primăriei Timișoara. În anul 1952 Vila Bistra din Poiana Mărului a primit titlu de preventoriu TBC.
La începutul anilor 90, după mari presiuni asupra guvernului neocomunist de la București, Vila Bistra a fost restituită Primăriei Timișoara.
Administrația condusă de Samuel D. Fritz habar nu are de existența acestei vile de la Poiana Mărului, așa cum habar nu are de existența altor proprietăți, precum vila Birta, tot de la Poiana Mărului, cât și de sutele de hectare de pădure deținute în județul Caraș-Severin.
Aceste proprietăți, în loc să producă bani pentru bugetul local, produc pagube. Acest lucru se datoreaza unor analfabeți funcționali din punct de vedere administrativ care nu au înțeles că interesele timișorenilor sunt mai presus de interesele clanului userist care este preocupat doar de implementarea drepturilor minorităților sexuale, uitând că majoritatea timișorenilor i-a adus la putere.
Comandat de Partidul Alianta pentru Unirea Romanilor, cod mandatar 21240330, publicat de Ripensis Media Trust SRL