La sediul Large Hadron Collider (LHC), puternicul accelerator de particule detinut de Centrul European pentru Cercetare Nucleara (CERN) in apropiere de Geneva, fizicienii incearca sa descopere, cu ajutorul unor coliziuni, urme ale prezentei bosonului Higgs, considerat veriga lipsa care le-ar permite sa valideze Modelul Standard, o teorie a structurii fundamentale a materiei, elaborata in urma cu aproape 40 de ani.
„Stim aproape tot despre bosonul Higgs, cu exceptia faptul ca exista”, a declarat Rolf Heuer, prezentand, luni, intr-o conferinta de presa cele mai recente rezultate obtinute de LHC, lansat ca si Fermilab din Chicago, in cursa de detectare a celebrului boson.
„In timpul a doua experimente au existat cateva fluctuatii care ne intriga”, posibile semne care preced o descoperire, a rezumat Heuer, evocand o „perioada captivanta” pentru fizicienii specializati in stiinta particulelor sub-atomice, reuniti in cadrul unui congres la Grenoble. „Trebuie sa fim insa prudenti”, a insistat el.
In centrul celui mai puternic accelerator de particule din lume, numarul coliziunilor „a crescut de 20 de ori de anul trecut si pana in acest an”, a declarat directorul general CERN, reamintind faptul ca LHC se afla „abia la inceputurile sale”.
LHC, in care fascicule de protoni se ciocnesc cu altele venite din sens contrar, intr-un tunel lung de 27 de kilometri, si-a reinceput activitatea in 2009, dupa o problema tehnica aparuta la scurt timp de la inaugurare, in toamna anului 2008.
Pana la sfarsitul anului 2012, numarul de coliziuni va creste de 10 ori, asigurand o putere statistica suficient de mare pentru obtinerea unei descoperiri stiintifice.
„Pentru bosonul Higgs, intrebarea shakespeariana – a fi sau a nu fi? – ar putea fi transata la sfarsitul anului viitor”, a lasat de inteles directorul CERN. „Daca vom descoperi bosonul Higgs, modelul standard al particulelor elementare va fi complet. Daca nu il gasim, Modelul Standard va avea o problema”, a adaugat Heuer. Insa, in ambele cazuri, va fi vorba de o descoperire importanta.
Aflat intr-un tunel de 27 de kilometri, la 100 de metri adancime sub granita franco-belgiana, LHC foloseste circa 1.200 de magneti superconductori pentru a dirija razele de protoni si pentru a le face sa circule in interiorul tunelului cu viteza luminii. In plus, in anumite regiuni ale tunelului, razele de protoni intra in coliziune cu energii enorme.
In locurile in care au loc ciocnirile se afla aparatura speciala care masoara interactiunea razelor de protoni pentru a descoperi informatii care ar putea impinge mai departe frontierele cunoasterii. Cercetatorii sustin ca au reusit sa simuleze sunetul care apare cand este creata o particula Higgs boson, supranumita “particula lui Dumnezeu”.