Vorba-i vorba!

Ma intreb si eu, ca tot omul… Aveam, prin anii ’90 o asemenea rubrica intr-un ziar timisorean. Nu era rubrica „de autor”. Mai toti jurnalistii cu dileme (desigur, angajati la publicatia in cauza) aveau acces la spatiul tipografic. Si ne intrebam, fara fason, fara speculatii filozofice, cum s-ar putea rezolva treburile urbei.

La vremea aceea, invatasem ca mai importante decat raspunsurile (pe care guvernul anterior anului 1989 le dadea prea usor, dar si prea formal) sunt intrebarile care sa ne ajute sa intelegem in ce lume traim, cu ce probleme ne confruntam, daca ele sunt probleme adevarate sau inchipuite si tot asa. Acum ma intreb (ca tot omul…) ce vor putea sa ne spuna reprezentantii Guvernului in teritoriu, mai mult decat ne spune deja Guvernul insusi, pe toate canalele media posibile? „Vorbiti cu oamenii” – si-a indemnat recent, primul ministru, prefectii. N-am nici un dubiu ca prefectii vor urma cerinta.

Dar… Si-asa institutiile publice – primarie, prefectura, consiliu judetean – ne spun, in fiecare saptamana, in conferinte de presa ce au de spus. Ba Primaria si Consiliul Judetean (Timis, caci doar aici ne intereseaza acum), avand si buget, si responsabilitati sporite, au si publicatii pe care ni le ofera gratuit, spre informare. Site-urile oficiale gem de informatii. Legea transparentei i-a pus deja in vitrina pe toti detinatorii de informatii de interes public. intr-o lume… logocentrica, vorbesc multi, mult, despre multe. Mai asculta, oare, cineva? Din ce in ce mai putin. Suntem prinsi in vartejul vorbelor, al declaratiilor, al talk-show-urilor, al videoconferintelor.

„Vorbiti cu oamenii” este un indemn riscant. Pentru ca romanilor intrati in cel de-al doilea deceniu al secolului XXI nu poti doar sa le vorbesti, fara sa-i asculti. Iar daca i-ai ascultat, trebuie sa le si raspunzi. Iar daca le-ai raspuns, trebuie sa si rezolvi problema ridicata, nu numai sa te disculpi ca nu poti face mare lucru din cauza crizei mondiale, a tensiunilor din Orientul Mijlociu, a eruptiei vulcanului islandez sau a frigului care vine din Siberia. in momentul acesta ma intreb ce poate spune un prefect cand i s-ar spune ca Timisul de ani buni n-a mai avut somaj (iar acum il traieste din plin), ca multe companii internationale si-au redus drastic (daca nu chiar sistat) prezenta in judet, ca desfiintarea multor scoli in toamna trecuta a fost o greseala, ca spitalele ce ar urma sa devina camine de batrani nu neaparat ar avea locatari, ca farmaciile nu si-au primit banii de aproape un an de la Casa de Asigurari de Sanatate, ca magazinele de la „Fasia Gaza” se inchid, unul dupa altul, din lipsa de clienti – reorientati poate prea dur catre magazinele de second hand? Nu se stiu aceste probleme? Cum sa nu. Doar ca raspunsurile sunt… Dar de ce sa anticipez raspunsuri? Poate Guvernul, in teritoriu, sa ne spuna lucruri interesante. Mai stii?