Opinia Timisoarei

‘Vorbim doar despre pensionari la 50 de ani, cu venituri mai mari decat salariile prapaditilor din transee, care mor de cancer sau infarct, la iesirea din sala de judecata’. Revolta presedintelui Tribunalului Timis, Adriana Stoicescu

TIMISOARA. Presedintele Tribunalului Timis Adriana Stoicescu loveste din nou intr-o postare pe Facebook, unde face trimitere la vina condamnabila a colegilor sai care sfideaza justitia.

Mirobolant şi eclatant, românul e mare amator de lupte drepte.
Când îşi găseşte ţelul potrivit, degrabă se hotărăşte să se apuce gospodăreşte de război.
Scoate din dulap uniforma mirosind a naftalină, îşi lustruieşte cu puţin scuipat bocancii şi anunţă lumea că pleacă…
Se strânge cuvenitul sobor şi, acompaniat de cântece mobilizatoare şi poezii înflăcărate, românul pleacă la luptă.
Se poticneşte la primul colţ din cauza pietricelei strecurate în bocanc. Căzut pe gânduri, îşi dă seama că a făcut o băşică în talpă, că îl strâng izmenele şi, oricum, nu prea merită cauza asta atâta bătaie de cap…
În cel mai fericit caz, ajunge la capătul drumului, dă ochii cu duşmanul şi întoarce armele, că n-o fi prost să lupte cu unul mai puternic.
Sărbătoreşte îndelung neaşteptata, dar meritata victorie la birt, bucuros că are ce povesti mulţi ani de acum încolo.

Între atâtea lupte pornite şi neterminate, lupta anticorupţie a avut un alt parcurs.
Începută de fapt numai la presiunile Coanei Europa, disperată la rândul ei de jaful masiv din anii 90, îndelung clamata luptă s-a materializat în strategii şi planuri, prognoze şi programe şi, mai ales, protocoale, multe şi ascunse.
Iar de la o vreme, în achitări.
După 15 ani de luptă crâncenă, tot nu avem autostrăzi, iar cele existente se prăbuşesc; spitalele colcăie de bacterii, iar călătoria cu trenul înseamnă tot o mică atenţie dată naşului, mai cu frică, e drept.
Mare lucru pare că nu s-a schimbat. Doar îngrijorările ne copleşesc mai abitir decât până acum, că dă bine pe sticlă….
Marii infractori şi-au pus demult la adăpost averile şi ne râd în nas. Prejudiciile nu le recuperăm, încurcaţi fiind în norme şi proceduri
Am găsit degrabă vinovaţii: procurorii, doar ei.
Tributari unei mentalităţi păguboase, în loc să recunoaştem greşelile comise şi să îi eliminăm din sistem pe cei dovediţi vinovaţi, preferăm anatemizarea tuturor, închizând ochii şi urechile, rămânând muţi în faţa acuzaţiilor.
I-am aruncat în malaxor şi privim spre ei ţâţâind dezaprobator, acompaniaţi de corul îngrijoraţilor care, oricum, nu înţeleg nimic din ce înseamnă justiţia independentă.
Nu spunem nimic, însă, despre mandatele semnate de noi, judecătorii, cu largheţe; de hotărârile ce semănau izbitor, desigur întâmplător, cu rechizitoriile; de probele în apărare respinse pe bandă rulantă, dată fiind necesitatea judecării cu celeritate a cauzelor de mare corupţie, fiind altfel certaţi de Coana Europa.

De o bună bucată de vreme nu mai vorbim despre drept şi principii, de practică unitară.
Avem doar drepturi, obligaţii mai puţin.
Cu foarte puţine excepţii, vorbim doar despre pensionari la 50 de ani, cu venituri mai mari decât salariile „prăpădiţilor” din tranşee, care mor de cancer sau infarct, la ieşirea din sala de judecată, unde sunt îngropaţi în dosare.
Fără noimă, fără a fi treaba noastră, ne dăm de ceasul morţii de dragul unor personaje, în fapt obscure, dar care se cred mesianice.
Desigur, când preşedinţii Curţilor de Apel au adus în discuţie problema protocoalelor, am tăcut chitic, fiind noi foarte preocupaţi de cu totul alte probleme, mult mai importante decât fleacurile astea.

În curând, în ritmul acesta, oamenii care îşi caută dreptatea, vor găsi porţile instanţelor închise.
Lipită cu scotch, o foaie ruptă dintr-un caiet dictando, scrisă cu mână tremurândă, îi va anunţa sec:
„Nu suntem acasă. Nu aşteptaţi. Câţiva dintre noi au plecat să facă politică.”, a scris Adriana Stoicescu pe pagina sa de pe reteaua de socializare.

Exit mobile version