„Se utilizeaza cu o prea mare usurinta termenii de Foarte Bine si Excelent“ – interviu cu Remus China, inspector Ministerul Educatiei si Cercetarii

Interviu despre situatia invatamantului romanesc si timisorean cu Remus China, inspector superior in cadrul Directiei Politici de Personal si Retea Scolara  din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

Ce inseamna calitate in invatamant?
Calitate in invatamant inseamna calitatea in sistemul de educatie si vreau sa facem diferentierea foarte clara intre calitatea in sistemul de educatie si calitatea ca produs. Adica, ce furnizeaza scoala? Scoala furnizeaza un produs educational. Recent, o echipa de specialisti din mai multe state din Europa a fost la Timisoara. Acestia au urmarit cum se desfasoara procesul educational in mai multe licee din Timis. Am vazut, in cadrul proiectului, produse educationale de exceptie la scolile din Timisoara. Pe unul dintre ele l-am vazut la Scoala 30 si se pliaza perfect pe cei 4 piloni ai educatiei. Acestia sunt: sa invatam cum sa invatam, sa invatam sa aplicam ceea ce am invatat, sa invatam sa fim, sa avem identitate, sa ne exprimam si sa invatam sa traim in comunitate. Sunt 4 piloni care trebuie sa se regaseasca in toate programele educationale. Am urmarit activitatile de la Scoala Generala 30, in care copiii erau invatati cum sa-si aleaga colegii, cum sa faca o campanie electorala. Calitatea in sistem, din punctul meu de vedere, ca doctorand pe aceasta problema, poate fi influentata de cativa factori esentiali.

Care sunt acestia?
Un management al resurselor informationale. Traim intr-o era a informatiei, chiar a transmiterii acestora in timp real, fara sa mai fie timp de prelucrat. Problema este urmatoarea: de la centru, minister, se transmit informatii prin nodurile de retea, care sunt inspectoratele scolare, catre scolile cu personalitate juridica, structuri – profesori – elevi. Hai sa ne gandim. Daca intr-un astfel de nod de retea are loc o distorsiune a informatiei, in urmatorul nod de retea, informatia este preluata distorsionata, la urmatorul nod la fel, iar la intoarcere, informatia revine dublu distorsionata. Astfel, se impune un management al fluxurilor informationale, un management al calitatii. Un al doilea factor, foarte important, il reprezinta standardul, referentialul dupa care este evaluata scoala. Daca standardul respectiv este prost, gresit, eronat, si scoala are un reper, din start, gresit. Deci, din aceasta cauza, standardele dupa care scoala este evaluata sunt extrem de importante. Noi acum avem 3 standarde dupa care sunt evaluate scolile: de autorizare, la infiintarea scolii, de acreditare si cel de referinta. Aceste standarde trebuie de urgenta corectate pentru ca acum a aparut Legea educatiei, care este, conceptual si filosofic, deasupra celor trei standarde. Daca ele nu sunt corectate rapid, apare o diferenta intre lege si referential si, logic, scoala nu mai poate fi evaluata dupa standarde care au fost gandite la nivelul anului 2006-2007 si sunt aplicate la realitatea anului 2012. Noi nu am reusit inca sa iesim din paradoxul referentialului minim. Standardul de acreditare defineste un nivel minim al calitatii in invatamant. Toate scolile sunt orientate sa indeplineasca cerintele acestui standard minim. Inseamna ca eu am acordat atentie maxima unui nivel minim. Trebuie sa iesim din acest plafon spre un standard superior. Ar trebui sa ne indreptam spre acel standard de referinta, pe care ar trebui sa-l numim standard optimal. Ar trebui sa vedem care scoli se apropie de acesta si sa iesim din gandirea de conformitate. Pe tipuri de scoli pot sa fac o evaluare comparativa. Si atunci pot spune clar ce inseamna calitatea in educatie. Acum se utilizeaza cu o prea mare usurinta termenii de Foarte Bine si Excelent. Nici nu avem habar de ce inseamna Excelent. Va dau exemplu o scoala din Scotia, care a primit premiul de excelenta europeana dupa ce s-a batut pe proiecte cu cele mai mari firme din Europa, cu BMW, Continental etc. pe un segment si a castigat. Va dati seama ce inseamna Excelent? Si tipul de valoare aplicat scolilor. In acest moment, din punctul meu de vedere, exista o suprapunere nedorita, generatoare de birocratie excesiva. Si anume, evaluarea facuta de Agentia Nationala de Evaluare si inspectia scolara. Practic, aceste doua tipuri de evaluari se suprapun.

La ce nivel se afla invatamantul romanesc in acest moment in comparatie cu state cu traditie in educatia de excelenta din Europa?
Din punct de vedere al calitatii in sistem, in 2005 a aparut un ordin privind calitatea invatamantului. A fost un impuls pozitiv pentru ca era necesar sa ne aliniem la standardele de la nivel european.

Noi am ramas la nivelul minim de care spuneam mai devreme.
Exact. Nu putem sa iesim din acest nivel. Din aceasta cauza nu incurajam scoli precum Scoala 30 din Timisoara sa atinga performante superioare. Dar pentru asta, are nevoie sa atinga standardul corespunzator. Noi nu avem evaluari comparative la acest nivel. De-abia acum, prin noua lege a educatiei, este introdus un aspect foarte important: competitiile intre scoli, pe doua arii – pe incluziune si pe excelenta. Este un lucru foarte bun. Deci, comparativ cu celelalte sisteme educationale din Europa, noi suntem inca la nivelul standardului minim. Scoatem maximul din minim.

Acum, cu aparitia unei noi legi, putem spune ca ne scuturam de standardul minimal si sa cerem mai mult?
Da, trecem prin acest paradox. Acest standard de referinta a fost elaborat in 2007, aprobat in 2008 si neaplicat deloc pana in 2012. Trebuie sa incurajam competitia dintre scoli. Aparitia noii legi trebuia sa scuture din temelii legea calitatii. Dar exista un pericol, si anume, redefinirea conceptelor. Multa lume studiaza acest lucru. Exista anumite concepte care probeaza de 80 de ani si pe care noi, romanii, riscam sa le redefinim in stilul nostru – gresit.

Unde se afla Timisul pe harta invatamantului din Romania si, de ce nu, din Europa?
Din observatiile pe care le-am facut participand la proiecte, Timisul este un judet foarte bun si oamenii de aici se preocupa foarte mult de problema aceasta a calitatii in educatie. Eu, personal, am ramas impresionat de scoli. Scolile generale au un avans extraordinar. Si ma bucur, pentru ca am vazut ceva similar in Lituania. Suntem la acelasi nivel cu ei, la noi este chiar mai sus. Desi este o tara foarte mica, cand am fost acolo, ne-au impresionat cu avantul lor de a face ceva. Noua ne lipseste promovarea bunelor practici. Si revin la calitatea in sistem, care inseamna, spre exemplu, tarile care au ocupat primele locuri la testarile PISA: Coreea de Sud, Finlanda, Honk Kong. Au reusit sa creeze un tip de scoala, care sa functioneze aproximativ la fel si la tara, si la oras, cu aceleasi dotari, cu acelasi tip de profesori. Ei au reusit sa dea in sistem un produs adecvat utilizarii.

Zilele trecute, specialisti in educatie din intreaga Europa au vizitat unitati de invatamant din Timis. Ce inseamna pentru judet acest lucru?
Ei au fost foarte incantati de ce au gasit la Recas, de activitatile desfasurate cu ocazia Saptamanii Scoala Altfel, de cum s-au organizat elevii, de cum au fost implicati parintii, de modul elevilor de a-si alege activitatile la care au dorit sa participe. Elevii au ales dintr-o lista de activitati.

Cat timp ne-ar lua sa trecem de acest standard minim, la un nivel mai ridicat?
Avem o lege noua. Va spun ce se intampla daca daca nu aplicam aceste concepte de calitate in educatie: mai dureaza vreo 50 de ani. Tot ce nu aplicam se multiplica exponential. Atentie, e foarte grav! Avem o provocare foarte interesanta pe care nu trebuie sa o ignoram. Orice absolvent iesit dintr-un nivel de invatamant si intrat in piata muncii plateste tribut celor patru piloni de care am vorbit mai devreme. Daca el nu este pregatit de la inceput pentru acest limbaj, intra intr-un soc. Angajatul nu are habar de limbajul adecvat locului de munca. Daca sistemul de educatie este presat de mediul economic, social etc. care folosesc un alt limbaj decat cel din scoala, atunci apar disensiuni.

Bun, si care este solutia?
Legea Educatiei este un prim pas foarte important de corelare a realitatii scolii cu realitatea mediului din jur. Toate aceste concepte trebuie puse in practica de ieri. Nu de astazi, nu de maine, ci de ieri. scoala creaza un produs educational pe care il dam elevului sa-l consume. In ce consta acest lucru? Daca eu reusesc sa identific produsul furnizat, inseamna ca scopul meu este pe jumatate atins. Va dau un exemplu concret: daca in Timisoara, sistemul de transport are un certificat de standard ISO 9001, timisoreanul nu vede ca scrie pe el ISO 9001. Ce vede? Ca vine autobuzul la timp, ca inauntru este un ambient placut, ca se circula civilizat si-i face placere sa mearga cu mijlocul de transport in comun. El vede efectul standardului de calitate. Produsul educational: in momentul in care ai intrat in clasa, de cand ai pus mana pe clanta usii si pana la iesire.

Ce inseamna acest produs?
Inseamna sa transmiti un mesaj. De la modul cum se imbraca profesorul (conteaza si cum e imbracata domnisoara profesoara), gesturi, atitudini, limbaj utilizat si abia la final vine si transmiterea de informatii de specialitate.

Cat de bine este pus in practica? Ma refer la tot acest proces!
Foarte putin. Tot ce acumuleaza la momentul respectiv, elevul transmite mai departe. Profesorii sunt un fel de modele in scoala.

La ce vedem ca se intampla in scoala, concluzia la care am ajuns este ca profesorul nu se prezinta in fata elevului asa cum trebuie…
Profesorii transmit un comportament prost, gresit, eronat, de foarte multe ori. Si totul tine de managementul unitatii de invatamant. Pentru ca managerul transmite principalul mesaj prin comportamentul sau. Sunt in cancelarie, s-a sunat de intrare, dupa 10 secunde imi iau catalogul si merg la ora. Ii transmit elevului sentimentul de punctualitate. Daca fac asta in fiecare zi, dupa 10-20 de zile, un alt coleg se ridica si face ca mine si nu-i mai lasa pe elevi 10 minute in plus, sa respire. La inceput ma priveste ca un nebun, apoi face la fel ca mine, pentru ca isi da seama ca acesta este comportamentul corect.