Ai trecut de atatea ori pe langa el, in Timisoara, dar stii ce reprezinta?
TIMISOARA. Casa cu doua nivele apartinea in anul 1752 unui maistru zidar, antreprenor la fortificatii, Johann Lechner care cel mai probabil a intocmit si proiectul cladirii. In anul 1828, imobilul apartinea comerciantului „Andreas Trandaphil” (Andrei Trandafir). Aceasta casa „gazduieste” si copacul breslelor.
Negustorul Andrei Trandafir l-ar fi insarcinat pe mesterul Moritz Heim sa instaleze „pomul de fier”, poate ca semn de casa. Pomul era legat de casa cu un lacat mare, care a disparut prin anii ’60.
In urma unor lucrari efectuate la interioarele cladirii, dupa cel de-al doilea Razboi Mondial au iesit la lumina doua picturi executate direct pe zid, una dintre ele reprezinta un ucenic care bate cuie si apartine pictorului banatean Franz Ferch si a fost realizata in perioada interbelica.
Astfel de pomi, inveliti in tabla de fier, erau frecventi in spatiul de limba germana. Ca sa invete o meserie, ucenicii trebuiau sa calatoreasca si sa presteze munca la diferiti maistri. Ajunsi intr-un oras nou, ei trebuiau sa bata un cui in pomul orasului repectiv, ca sa demonsteze, ca au fost acolo.
Originea acestui obicei provine dintr-o legenda: un tanar ucenic ce se pregatea pentru meseria de lacatus dorea sa poata fabrica lacate ce sa nu poata fi sparte de nici un hot. El a incheiat un pact cu diavolul – diavolul urma sa-l invete cum sa realizeze asemenea lacate (solutia era simpla: sa construiasca un lacat fara gaura pentru cheie), iar in schimb tanarul trebuia sa-i ofere sufletul drept rasplata.
La parter a functionat vreme indelungata restaurantul vanatorilor din Timisoara.
Originalul Pomului Breslelor se afla acum la Muzeul Banatului, dar cel expus in coltul cladirii este o copie a originalului.
Un astfel de Pom al breslelor poate fi vazut si in Viena, insa de dimensiuni mult mai mici in comparatie cu cel de la Timisoara.
Parerea ta
-
ACEEASI CATEGORIE
Pareri
Când eram eu mic, acolo era Pomul Breslelor cel adevărat, original. Pe la începutul anilor 80, l-au mutat la Muzeul Banatului și au pus în locul său această copie mai mult decît nereușită. Nu știu dacă acest Pom al Breslelor mai este la Muzeu, pentru că foarte multe exponate de acolo au „dispărut”.
Am 26 de ani acum si cand eram in scoala generala am facut un tur al orasului insotiti de un ghid si atunciam aflat si despre acest copac al breslelor. In opinia mea este bine sa fie protejate astfel de obiecte istorice. Am o problema mai grava cu cei care au scos piatra cubica din Piata Unirii si cand au pus alta au „uitat” sa puna la loc acea piatra istorica de cateva sute de ani vechime din fata Domului pe care era reprezentata harta cetatii Timisoara si era acolo inca de pe vremea cetatii. Niste nesimtiti au facut disparuta istoria acestui oras si ar trebui trasi la raspundere.
Alex, e inca acolo si acea piatra. Toate cele care aveau marcaje pe ele au fost salvate si integrate, dar sunt dispersate altfel.
@Emil: Cred că în Muzeul Banatului, când se va redeschide (cine știe când, peste câteva decenii) nu vor mai putea fi văzute decât copii ale pieselor originale, pentru că marea lor majoritate au fost scoase din muzeu de-a lungul anilor, de tot felul de directori, și vândute fără jenă în străinătate. Exponatele pe care le vom mai vedea acolo vor doar o colecție de falsuri proaste. Ei vor încerca să ni le prezinte drept „copii după originalele care s-au pierdut”. Am impresia că la Muzeul Banatului se cere demarat un inventar la sânge și apoi deschisă o anchetă.