FOTOREPORTAJ: Biciclist de Timisoara! Aventura cu bicicleta pe aleile de pe malurile Begai, care fie sunt praf si pulbere, fie lipsesc cu desavarsire
TIMISOARA. 2 ore pentru 8 kilometri! Atat ii trebuie unui biciclist cat de cat experimentat sa traverseze Timisoara de 5 stele, pe 2 roti, urmand aleile de pe malul Begai. opiniatimisoarei.ro a facut un test! Impreuna cu 2 biciclisti convinsi din Timisoara, am pornit intr-o adevarata aventura!
Se dau: o dupa-masa insorita, ora 18:12, doi tineri voluntari, o bicicleta de oras si o cursiera. Adunarea se face la Podul Modos, acolo de unde ni se tot promite ca ni se face pista de biciclete, pana la granita cu Serbia. Destinatia este Uzina de Apa din cartierul Plopi.
Desi imaginile nu au nevoie de prea multe explicatii, va povestim putin, pe parcurs, cat de aventuroasa este o plimbare pentru un biciclist din Timisoara. Pe malul stang al Begai, fiindca pe cel drept e aproape imposibil de pedalat.
Biciclistii din imagini au pedalat doar 2,4 kilometri, de la Podul Modos. Apoi au fost nevoiti sa se dea jos de pe vehicule si sa mearga pe langa ele, pana cand aleea de pe malul Begai a devenit din nou… practicabila.
Cu alte cuvinte, pe malurile uitate de… timp si de autoritati ale Begai nu poti pedala foarte mult. Pe unele portiuni fie nu sunt poteci sau alei, iar pe altele te trezesti ca soferi nesimtiti si-au parcat cu tupeu masinile, sunt depozite de gunoaie, bolovani sau sticle sparte de „timisoreanul frate cu malul Begheiului” dupa o betie crancena.
Drumul este, asadar, presarat cu tot felul de capcane. Cum ar fi gropile adanci sau capacele de canal lipsa care pot provoca accidente nu doar biciclistilor, ci si simplilor pietoni iesiti la o plimbare pe marginea raului.
La Podul Traian, de langa Catedrala Mitropolitana, avem semafor. Oprirea regulamentara este urmata de o coborare peste cateva trepte. Evident, tot pe langa bicicleta.
Cu chiu, cu vai, peste poduri sau gropi in asfalt, au ajuns, pedaland, pana la podul Michelangelo. Dupa cum se poate vedea si in imagini, aleile sunt praf, dalele fie dislocate si instabile, fie lipsa. Traversarea iti zguduie bine rinichii.
La Michelangelo, alta aventura: urcarea pe pod, cu bicicleta in brate. Pe pod, alta problema. Trebuie sa ocoleasca pe la trecerea de pietoni ca sa traverseze. Merg pana langa Parcul Rozelor, traverseaza, urca pe pod – inchis de altfel pentru reparatii – apoi coboara pe langa strand. Tot cu bicicleta in brate.
Odata reintorsi pe malul apei, dau piept cu aceleasi alei ciuruite care iti pun la grea incercare indemanarea in manuirea ghidonului, viteza la slalom si rezistenta cauciucurilor.
La podetul de peste Bega, din dreptul strazii Michelangelo, biciclistii se dau iarasi jos, pentru a urca o coasta destul de abrupta. Reusesc in cele din urma sa urce din nou in sa, ajungand la Podul Decebal. Urmeaza alte 3 strazi de traversat pe trecerea de pietoni, pe langa bicicleta.
Biciclistii se pun din nou sa pedaleze, dar nu se bucura prea mult de priveliste, fiind nevoiti sa mearga pe niste poteci cu denivelari destul de serioase.
Ajung la podul de la Piata Badea Cartan, traverseaza iara strada, apoi… merg pe un mic trotuar, cale de cateva zeci de metri.
Putin pe langa Bega, putin pe trotuar, apoi o iau putin pe contrasens, pentru ca de aici incolo nu mai exista nici trotuar si nici alee pe malul Begai pe un tronson destul de lung.
La podul de peste Bega de langa Parcul Uzinei, cunoscut mai mult ca Parcul Stonehenge, biciclistii nostri sunt nevoiti din nou sa coboare. Traverseaza inca o strada, apoi pedaleaza tot pe trotuar la distanta buna de malul Begai, fiindca in parcul amenajat langa este interzis biciclistilor si nimeni nu s-a gandit sa construiasca, la margine, langa apa, o biata pista pentru biciclisti. Asa ca ultimii metri pana la finis, la Uzina de Apa, se parcurg pe trotuar.
Asadar, un drum anevoios pana la Turbine. Aproape 8 kilometri de pedalare, mers pe langa biciclete sau cu bicicletele in brate. Ora sosirii a fost 20:04, deci aproape 2 ore mai tarziu. Pentru nici 8 kilometri. Cu jumatate de traseu practicabil, la prima vedere. Iar dintre toate podurile peste Bega, doar pe sub doua s-a putut trece.
Biciclistii nostri, Valentin-Pokus Alex si Catalin Ceauca sunt cunoscuti in Timisoara, fiind responsabili de intalnirile Masa Critica si proiectul Timisoara Cycle Chic.
Le-am pus sa dea note plimbarii pe 2 roti pe langa Bega. Am primit un 4 cu indulgenta de la Valentin si un 3 de la Catalin. Motivele? „Malurile Begai sunt impracticabile si pentru o bicicleta de oras„, spune Valentin-Pokus Alex. Completeaza si Catalin: „Cel mai mult deranjeaza lipsa continuitatii in mers, iti strici bicicleta. Nu m-as mai duce o data nici cu un Mountain Bike„.
Un traseu obositor, greu de parcurs si putin trist. Trist pentru ca aleile de pe malurile primului canal navigabil din Romania au fost uitate de autoritatile locale. Vom mai avea mult de asteptat pana sa ne putem plimba in voie pe malurile raului. Abia se desfasoara cea de-a doua licitatie pentru gasirea unui constructor care sa reabiliteze, cu bani europeni, malurile canalului. Lucrare care va mai dura si ea cativa ani buni.
Foto: Zoltan Pazmany
Pareri
Bravo, un articol excelent din nou, dl. Robu cu banii aruncati pe dezapezitoare tip hobby (chiar de la ce furnizor le-o fi luat) despre care nu vom mai auzi, atat de tampita e ideea, putea sa faca macar practicabil drumul de la pasarela Parcul pionierilor pana la Flora pentru petoni si biciclist. Ce buna era acum ca nu se mai poate cicula cu masina pe Parvan. Nu e in stare de deschida drumul pe sub podul Michelangelo baricadat cu plase de sarma. Nici macar pieton pe acest tronson nu mai poti merge : peste Michelangelo nu ai trecere de pietoni, trebuie sa astepti un blocaj de circulatie si sa risti sa treci printre masini iar pe restul traseului plin de caini pe care stapanii, nesimtiti ii lasa dezlegati cu toate ca nu e voie, si stiu ca sunt agresivi. Primaria sa puna mina sa citeasca ce scriem noi aici si sa faca bine nu bani.
Petru, ca bine spui…Alo primaria!!? se aude! Bun articol pentru ziar, trist pentru noi toti…Rusinos ca in Timisoara sa existe asa ceva.
Primarul e interesat de aqua parkul din Dudesti, nu de problemele timisorenilor care l-au votat!!!
Excelent ! Mai asteptam articole de acest fel. Bravo!!
Bravo!
Excelent articol. As semnala un singur lucru: niciuna dintre cele 2 biciclete nu este cursiera.
Bine mai! Tu esti singurul din orasul asta cu cursiera, toti restul avem semi-cursiere. Esti fericit?
infrastructura de toata jena si multa mizerie, dar 8 km ii faci pe jos in maxim 2 ore.
Daca s-au gasit bani (nu mai intreb cati) pentru reparatia scarilor Catedralei, inseamna ca trebuie sa se gaseasca si pentru spatiile in care dam cu totii in gropi, biciclisti si pietoni. Ca pentru sosele si autostrazi platim ca prostii. Tot ca sa dam in gropi. Iar pentru CFR platim ca sa facem zeci de ore pentru cateva sute de km…
In Ungaria, de la vama, incep pistele de biciclete, stiti desigur. De ce sa nu ne fie drag sa mergem si la noi in tara pe biciclete? Se vrea sau nu se vrea acest lucru?
subscriu la cele scrise aici!