Inaltarea Sfintei Cruci, praznuita pe 14 septembrie, este cea mai veche sarbatoare inchinata Crucii. Pe locul descoperirii Sfintei Cruci, imparatul Constantin cel Mare a zidit o biserica a carei tarnosire a avut loc pe 13 septembrie 335. Data de 13 septembrie nu este o zi intamplatoare, daca tinem seama ca aceasta era ziua inaugurarii templului lui Jupiter de pe colina Capitoliului din Roma.
Tarnosirea bisericii ridicata pe locul statuii lui Jupiter, era semnul biruintei crestinismului asupra paganismului. Cu ocazia tarnosirii a avut loc si instalarea Lemnului Sfintei Cruci in noul locas. Astfel, punctul de plecare al cultului public si oficial al Sfintei Cruci a fost sfintirea acestei biserici. Meonologhiul lui Vasile II (secolul XI) precizeaza ca pe 14 septembrie, dupa sfintirea bisericii, patriarhul Macarie a ridicat de pe un loc inalt, de mai multe ori, Lemnul Sfintei Cruci.
Mentionam ca pelerina Egeria sustine ca Aflarea Sfintei Cruci a avut loc pe 13 septembrie, in aceeasi zi in care s-a sfintit biserica Sfantului Mormant. Potrivit cercetatorilor, Aflarea Sfintei Cruci si Inaltarea Sfintei Cruci au fost sarbatori separate si cinstite la date diferite. In acest sens, parintele profesor Ene Braniste sustine ca in vreme ce Inaltarea Sfintei Cruci se praznuieste pretutindeni (inclusiv la catolici) pe 14 septembrie, Aflarea Sfintei Cruci este sarbatorita la date diferite: in Biserica apuseana pe 3 mai, in Biserica din Alexandria pe 4 mai, iar la copti pe 6 martie.
Racla cu lemnul Sfintei Cruci a fost luata de regele persan Cosroe in anul 614, cand a cucerit Ierusalimul. Ea a fost recuperata de imparatul Heraclius si depusa in Biserica Sfantului Mormant. Pe 14 septembrie 630, patriarhul Zaharia va inalta din nou Sfanta Cruce in fata poporului. Astfel, in ziua de 14 septembrie sarbatorim amintirea a doua evenimente: aflarea crucii pe care a fost rastignit Hristos si aducerea ei de la persi.
Fragmente din Sfanta Cruce
Fragmente din Sfanta Cruce sunt prezente in Biserica Sfantului Mormant de la Ierusalim, in Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul „Sf. Cruce” din Liege), Spania (Santo Toribio de Liebana), Franta (Saint Sernin de Toulouse; Capela „La Vraie-Croix” din Morbihan, Bretania; Anjou), la Biserica „Sfantul Vasile cel Mare” de pe Calea Victoriei, in manastirile Tiganesti si Caldarusani, la Manastirea „Panaghia Soumela” – Veria, Grecia si la Manastirea Xiropotamou (Muntele Athos).
Sarbatori inchinate Sfintei Cruci
In calendarul ortodox avem si alte zile inchinate Sfintei Cruci:
– „Scoaterea Cinstitului lemn al cinstitei si de viata facatoarei Cruci” sarbatorita pe 1 august – aminteste de eliberarea grecilor din robia saracinilor cu ajutorul Sfintei Cruci;
– „Aratarea semnului Sfintei Cruci Imparatului Constantin” praznuita pe 7 mai – minune care il va face pe Constantin sa insemneze steagurile, coifurile si scuturile soldatilor cu Sfanta Cruce si astfel va iesi invingator in lupta cu Maxentiu;
– Duminica a treia din Postul Pastilor;
– Doua duminici speciale, notate in calendar ca Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci si Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci.
– Doua zile pe saptamana – miercurea si vinerea sunt consacrate cinstirii Sfintei Cruci.
Cinstirea Sfintei Cruci este asemenea cu cinstirea icoanelor
Sinodul al saptelea ecumenic, tinut la Niceea in anul 787, a stabilit definitiv ca modul de cinstire al Sfintei Cruci este asemenea cu cinstirea Sfintelor Icoane. Potrivit canoanelor, orice fel de cruce, atat cele purtate de credinciosi, cat si cele de la morminte, trebuie sa fie sfintite.
In randuiala Bisericii se prevede ca in ziua praznuirii Inaltarii Sfintei Cruci sa nu se manance bucate de dulce. Aceasta zi se serbeaza cu post pentru ca aminteste de patimile si moartea lui Hristos.