TIMISOARA. Acum este o zi ca oricare alta din vacanta de vara, in care fiecare dintre noi face ce ii pofteste inima, dar nu a fost dintotdeauna asa. Ziua in care Romania a intors armele impotriva Germaniei, 23 august 1944, a devenit unul dintre momentele care vor ramane pentru totdeauna in memoria celor care au trait in vremurile comunismului. Nu pentru importanta sa istorica, insa, ci pentru modul in care Ziua devenita Nationala a Romaniei a ajuns motiv de celebrare a conducatorilor tarii, in Epoca de Aur.
Pionierii, soimii patriei, muncitorii din fabrici si uzine erau mobilizati chiar si cu cateva luni inainte pentru ca manifestarile dedicate acestei zile sa se desfasoare fara cusur. Oamenii erau luati din fabrici si invatati coregrafii, elevii erau instruiti la scoala si cu totii erau apoi aliniati si grupati in coloane pentru maretele defilari si adunari de pe stadioane, din ziua cea mare.
Cantecele patriotice si lozincile de preaslavire a sotilor Ceausescu rasunau in fiecare colt al tarii.
„Stima noastra si mandria, Ceausescu, Romania!” sau „Partidul, Ceausescu, Romania” erau unele dintre lozincile cele mai cunoscute, pe care oamenii le scriau pe pancartele pe care le purtau in maini pe traseul de defilare si le strigau atunci cand treceau prin fata tribunelor din care erau urmariti de reprezentantii partidului comunist.
In fiecare an, cele mai fastuoase dintre evenimente aveau loc pe stadioane, unde totul era calculat cu precizie matematica. Aici, oamenii erau aranjati in asa fel incat deveneau adevarate puzzle-uri vii, creandu-se tablouri perfecte din pancarte.
La Timisoara, in 23 august, aveau loc defilari pe bulevardul Republicii, dinspre Opera catre Gara de Nord. Odata incheiate manifestarile, oamenii mergeau la mici si bere la Padurea Verde ori la fostul restaurant Stadion, din dreptul arenei sportive care pe vremuri se numea 1 Mai, in zilele noastre Dan Paltinisanu.
Candva, o strada din Timisoara a purtat in perioada comunista numele de 23 august. Vorbim despre Bulevardul Revolutiei din zilele noastre, care din 1956 si pana in 1990 s-a numit 23 August. Bulevardul a fost rebotezat prin hotararea de Consiliu Local 260/1990, cand a devenit Bulevardul Revolutiei.
In 23 august 1944, la ora 22.30, regele Mihai I anunta intoarcerea armelor, iesirea Romaniei din alianta cu puterile Axei si imediata incetare a razboiului cu Natiunile Unite. Hotararea a scurtat cu sase luni cel de-al Doilea Război Mondial.
Regele l-a arestat pe maresalul Ion Antonescu si a decis sa se alaturare Coaltiei Natiunilor Unite. Astfel ca, timp de 40 de ani, pana la prabusirea regimului comunist, pe 23 august s-a sarbatorit Ziua Nationala a Romaniei.
Sursa foto: Timisoara Capitala Banatului
Pareri
Dhragi tovarasi shi pretini. Thraiasca și înflorească Republica socialista România în frunte cu tovarashu nostlu iubit conducător tovarashul Nicolaie Robu. Ura.. Ura.. Ura… Belești.. Turaa..
Ziua in care romanii s-au prins ca nemtii o iau pe coaja si si-au tradat aliatii. Si mai si sarbatoresc asta. Dar rusii oricum i-au pus sa plateasca despagubiri de razboi.
… din 1956 si pana in 1990 s-a numit 23 August.
Intrebare: si cum a fost cu numele de Str. 12 Aprilie 1961? Va mai amintiti careva???