A murit ‘Jackie’ Ionescu, omul care a adus Cupa Romaniei la Timisoara si a adus un titlu mondial universitar Romaniei

TIMISOARA. Ion V. Ionescu, sau Jackie, asa cum il stiu toti iubitorii fotbalului s-a stins la Timisoara, la varsta de 88 de ani.

Profesorul Ionescu s-a nascut la 2 mai 1936, in comuna Rudna, o localitate aflata la mai putin de 40 de kilometri de Timisoara.

„M-am nascut in satul Crai Nou, care tine de comuna Rudna, in judetul Timis. E cunoscuta Rudna pentru conacul contelui sarb Nicolici. Rudna era sarbesc, dar satul alipit de Rudna, Crai Nou, este un sat colonizat de catre moti, acum 70 de ani, format exclusiv din populaţia venita in pribegie din Apuseni…Eu am trait exclusiv in Rudna, printre sarbi. M-am nascut la Crai Nou, dar tata a facut o casa la Rudna. A fost frumos. Noi aveam o casa ingrijita, langa gara. Aveam pomi fructiferi, o vie foarte bogata, un mic lac cu peste, a fost o viata idilica de tara inainte de Al Doilea Razboi Mondial, cu prieteni sarbi, cu prieteni unguri, cu prieteni romani. Eram toti aceiasi, nu se punea problema de neintelegeri„, spunea Ion V. Ionescu intr-un interviu acordat cu ani in urma.

Ion V. Ionescu a facut junioratul la Stiinta Timisoara, iar in sezoanele 1953 si 1954 a evoluat alaturi de formatia timisoreana in Liga 1, unde a terminat de fiecare data pe locul 6. In Cupa, in stagiunea 1953, formatia timisoreana se opreste in sferturi fiind invinsa de Flamura Rosie Arad, cu 4-1. Un an mai tarziu Stiinta pierde cu 5-1 in primul tur al Cupei cu 5-1 in fata Metalului Resita, echipa ce avea sa castige trofeul.

In 1955 merge la Progresul Sibiu, iar dupa un sezon ajunge la Stiinta Bucuresti. Ultima echipa la care a evoluat ca fotbalist a fost Victoria Bucuresti, in stagiunea 1959 – 1960.

Si-a inceput cariera de antrenor la Politehnica Timisoara in sezonul 1972-1973, in liga secunda, dar a promovat alaturi de formatia timisoreana. A ramas 3 sezoane la Poli, dupa care a trecut pe la Jiul Petrosani, CFR Timisoara, UTA si CSM Resita. A revenit la Poli in 1980, cand a terminat campionatul pe locul 10, dar a castigat Cupa Romaniei, dupa un 2-1 in fata Stelei.

A mai antrenat in cariera pe Aurul Brad, Corvinul Hunedoara, Sportul Studentesc, Progresul Bucuresti, dar a mai revenit si pe banca celor de la UTA si Politehnica Timisoara.

De asemenea, in 1974, Ion V. Ionescu a fost selectionerul nationalei universitare a Romaniei, la Cupa Mondiala din 1974, care a avut loc la Monaco. Reprezentativa tarii noastre a castigat turneul, dupa un 4-1 in finala cu Bulgaria.

Dupa ce a incheiat cariera de antrenor a fost consultant la Politehnica Timisoara si a scris pentru diferite publicatii sportive din Timisoara si de la nivel national. De asemenea, a aparut in postura de analist tv in diferite emisiuni de televiziune.

Ion V. Ionescu a scris si cateva carti despre fotbal, sportul pe care l-a iubit atat de mult, atat de unul singur, cat si in colaborare cu alte nume mari ale fotbalului romanesc.
„Fotbal – Metode si mijloace de antrenament“- in colaborare cu Angelo Niculescu,
„Fotbal – Tactica azi“ – in colaborare cu Cornel Dinu,
„Fotbal – Conceptia de joc“ – in colaborare cu Cornel Dinu,
„Fotbal – Tehnica si tactica jocului“,
„O minge în Babilon“.