TIMISOARA. De-a lungul timpului, centrul Timisoarei a suferit o serie de transformari radicale. Multi isi mai amintesc de perioada in care pe acolo treceau tramvaiele, iar fantana arteziana avea forma unei stele cu cinci colturi.
In vremuri mai indepartate, fatada Operei arata cu totul si cu totul altfel, iar unele fotografii pastreaza amintirea zilelor in care Catedrala nu exista, in schimb centrul era strabatut de un fragment din zidurile de aparare ale cetatii.
Daca stai de vorba cu un timisorean care si-a petrecut cel putin jumatate de viata in oras, dintre care ani multi inainte de 1989, ai ocazia sa afli ce regreta cel mai tare cand isi aminteste de centrul de altadata. E vorba de arome si gusturi pierdute, de care trecatorul grabit de astazi nici macar nu a auzit.
„Era aici, pe colt, unde e McDonald’s acum, un Lactobar. Mancam o mamaliga cu branza si smantana exceptionale. Chiar si cand se mai stricasera vremurile, tot mai gaseam ceva bun. Si imediat dupa colt, o placintarie … merdenele ca acolo n-am mai mancat. Cele cu branza, mai ales, erau delicioase …” isi aminteste o doamna in varsta, asezata la soare pe o banca din centrul Timisoarei.
„Nu o sa uit niciodata o patanie de la placintaria aceea. Iesisem scurt de la serviciu, lucram pe aproape, si am dat o fuga sa-mi iau o merdenea. Eram grabita, sa nu vada sefa ca lispesc, dar tot am lasat in fata doua studente, grecoaice erau, pareau mai flamande ca mine … Si ajunge una din ele la rand si zice ‘douazeci si tinti’. Lua pentru toata grupa … numar repede cate mai sunt in tavi si fac un calcul ca-mi ajung si mie. Si comanda a doua … ‘douazeci si tinti’ „, zambeste prietena cu care sta de vorba.
Si tot in centru mai era, dupa Bijuteria si floraria care sunt printre putinele magazine care au rezistat in zona odata cu trecerea timpului, un magazin de stofe, chiar pe colt. Peste drum de el, la parterul cladirii ce adaposteste Camera de Comert, un aprozar, urmat de un magazin de jucarii.
„De magazinul de jucarii o sa-mi amintesc veci pururi. Eram fascinat de tot ce era inauntru, iar daca ai mei reuseau sa scape de acolo fara sa cumpere ceva, macar maruntis trebuiau sa-mi dea, era un cocos de plastic pe care il incalecai si te legana pret de cateva minute …”, isi aminteste un domn aflat in trecere prin fata locului care i-a incantat copilaria.
De la Alimentara de langa magazinul de jucarii, multi copii cumparau biscuiti spritati sau tot felul de bomboane, in timp ce, in vremurile comunismului, parintii se aprovizionau cu cafea cu naut sau, cu putin noroc sau pile, reuseau sa cumpere si altceva decat „nechezol”.
Pe aceeasi parte a centrului urmau cateva magazine de confectii, celebrele ‘Laura’ si ‘Horia’, si o parfumerie care trezeste, si ea, amintirile unor timisoreni mai in varsta.
„Era singurul loc unde mai gaseai ape de colonie folosibile. Aparusera tot felul de farine si triplufarine ingrozitor de dulci, dar aici aveau de lavanda si niste parfumuri varsate, le tineau in recipiente mari de sticla din care-ti turnau in sticlute. Si sampoane aveau bune, chiar si creme …” povesteste o alta doamna.
Ceva mai incolo, spre Cinematograful Timis, locul unui magazin care le-a ramas in minte celor care au fost in centrul Timisoarei la Revolutie. Blanurile ‘prohibite’ din vitrine, din magazin si din depozit au disparut in acele zile, cand pravaliile din centru au fost, aproape toate, devastate.
Pe cealalta parte a Pietei Victoriei, doar Libraria Eminescu, farmacia de pe colt si restaurantul de la parterul Rectoratului Politehnicii au rezistat in acelasi loc de dinainte de 1989.
Au disparut insa un restaurant expres – ‘impinge tava’ – o alimentara, merceria, magazinul de suveniruri, agentia loto si, poate cea mai regretata de timisoreni, cofetaria Violeta. Printre bunataturile de la cofetarie, piureul de castane este o amintire dupa care suspina si acum multi timisoreni.
Pe latura cu Opera, Materna si-a schimbat mult din amenajarea spatiului interior, dar a rezistat timpului, in timp ce magazinul aflat la parterul Hotelului Timisoara – confectii, suveniruri, sticlarie – a fost desfiintat.
SURSA FOTO: Facebook, Timisoara de altadata
Pareri
İmi pare foarte rau.pentru oraşul timişoara. eu sint timişoreanca sint plecata din anul 1995 din tara locuiesc in turcia de 20 ani. de 20 ani nu am vazut oraşul meu natal. oraşul timişoara de altadata era mult mai frumos şi am amintiri foarte multe cu oraşul timişoara cu infatişarea cea veche care nu am sa o uit niciodata şi revolutia din anul 1989. pina in 1989 era mai bine . dupa aceea deloc. doar amintirea .regret foarte mult.
@ Laurentiu A’ Lu’ Cacarau de la Isaccea,
cel cu IQ redus 😛
Să ne amintim și de rafinatele vitrine ale magazinului Guban de lângă Galeriile de Artă, magazinul cu elegante pălării confecționate la Timișoara,Așchiuță, magazinul pentru copii, ceainăria vis a vis de Muzeul Banatului. Așa arăta centrul unui oraș minunat, cu oameni pe măsură.
Multumeste-i lui Ciuhandru Gheorghe care si-a strins avere pe spinarea voastra ca sa isi intretina amanta din Karlsruhe, Germania. Timisoara e distrusa multumita lui Ciuhandru, v-a vindut tiganilor.
Sa ne aducem amintebsinde magazinul de lapte si produse
lactate cu servire pe loc(amplasat dupa coltul cladirii cu alimen-
tara sau mai clar vizavii de noul cinematograf )Se servea la
Ambalaje de sticla de capacitate 1/4 si 1/2:lapte batut,sana,
chefir,iaurt la borcane ,br,fagaras,baneasa la pahare etc.
A disparut magazinul dar si fabrica de pe str.Gh.Lazar actualmente in locul fabricii magazinul BILA.
Amintiri triste.
Raspuns ptr. „IQ- A’ Lu’ Cacarau”
Nu stiu cand ai „aterizat” in Timisoara, dar:
Fara acea „mafie jidaneasca” (cer scuze ca am scris aceste cuvinte dar ele apartin lui IQ- A’ Lu’ Cacarau) o buna parte din Timisoara moderna nu ar fi existat.
La mafia incriminata ai putea sa adaugi si mafia „austro-ungara” (cu toate natiile pe care le-a incorporat), ca si asa se poarta (vezi posturile TV – Unele).
Jignesti un oras, o istorie.
Se vede clar ca esti venit cu pluta pe-aici. Daca ai fi fost timisorean get-beget ai fi stiut ca aici ne-am inteles intotdeauna bine unii cu altii, indiferent de orgine, etnie etc. A fost un oras civilizat, cu adevarat „Die Kleine Wien”, un oras vesel si emancipat. Si da, Timisoara moderna n-ar fi existat fara noi.
Cina,Varice…
Dar de covrigaria de langa impinge tava, sau de lactobarul din spate de la Palace? Sau cofetaria Piticu, ori alimentara Bucuresti, unde la etal puteai sa bei un cappucino „imbunatatit”? Sau…. ehehe, tinerete!!!!
Ehe tinerete eu am mai prins si Casa de Toleranta cu unguroaice focoase de la Cofetaria din Dacia, unde intrai cu parole.
Exista posibilitatea ca Robu sa distruga dupa P-ta Libertatii si centrul orasului .
mitica – prost gandesti.
Cel mai mult rau facut vreodata orasului Timisoara au fost anii in care Ciuhandu Gheorghe a ocupat functia de Primar al Mun. Timisoara. Un individ care si-a batut joc de timisoreni si care in interes personal a fraternizat cu tiganii carora le-a oferit cladiri, strazi, drepturi de proprietate pe cladiri de patrimoniu. Cel mai mult rau facut vreodata : alegerea si realegerea lui Ciuhandu ca Primar in Timisoara.