Aici sunt banii dumneavoastra. Proiectantul angajat de administratia Fritz pentru podul peste Bega care va duce la Solventul isi vinde asistenta tehnica la Timisoara de 10 ori mai scump ca la Cluj-Napoca

TIMISOARA. Asa cum va informam in articolul publicat luni, functionarii Primariei Timisoara au refuzat sa faca public devizul detaliat (realizat de proiectantul platit din bani publici) al obiectivului de investitii “C9b Inelul IV Vest: conexiunea Str. Garii – Bd. Dambovita”, reusind, cu chiu, cu vai, dupa doua luni si jumatate de asteptare si insistente, sa ne puna la dispozitie doar devizul general. In paranteza fie spus, devize generale de acest gen poti gasi pe site-urile primariilor din intreaga tara, fara sa fii nevoit sa le soliciti, doar in primaria cu pereti de sticla trece un anotimp pana sa primesti o informatie publica. Vorba fanilor din galeria de altadata a lui Poli: “In toata lumea si-n toata tara, nu e niciunde ca la Timisoara”…

La bani marunti…

Vorbim, asadar, despre proiectul noului pod ce trebuie construit peste Bega de care este nevoie pentru ca viitorul pasaj Solventul, pe sub liniile de cale ferata, sa fluidizeze consistent traficul pe Inelul IV. Acest pod va asigura legatura de pe un mal al canalului pe celalalt intre B-dul Dambovita si intrarea in pasajul subteran catre strada Garii.

In lipsa devizului detaliat, am luat la puricat devizul general, cu ajutorul unui cunoscator al domeniului, ale carui adnotari si comentarii pe text le veti putea parcurge in cele ce urmeaza.

Astfel, suma estimata la capitolul 2 al devizului general, “Cheltuieli pentru asigurarea utilitatilor necesare obiectivului de investitii”, este de 29.097 lei (TVA inclus), aspect care a atras urmatoarea remarca din partea specialistului consultat de noi: “Asta nu ajunge nici macar pentru racordurile pentru curentul de santier. Nu mai pun ca trebuie sa si platesti ce consumi, plus ca ai nevoie si de apa plus solutie temporara de canalizare si filtrare a apelor aferente. Doar platforma pentru spalarea rotilor costa vreo 10.000 de euro si ai nevoie de cel putin doua (de o parte si de alta a Begai)”.

Sarim peste capitolul 3, “Cheltuieli pentru proiectare si asistenta tehnica”, care va beneficia de o analiza detaliata in partea a doua a articolului, si ajungem la capitolul 4, “Cheltuieli pentru investitia de baza”, in care apare cifra 0 in dreptul partii de arhitectura, comentariul consultantului nostru fiind urmatorul: “Asta inseamna zero cosuri de gunoi, zero statii de transport in comun, zero banci, zero jardiniere de flori, zero balustrade la pod etc. sau inseamna ca devizul este facut in bataie de joc”.

Iar in completare, sesizand valoarea estimata pentru “echipamente monitorizare pod”, inginerul cu care am discutat a punctat: “Cu zero la arhitectura, zero la instalatii si 300.000 de lei pentru monitorizarea podului inseamna fie ca lifturile care se vad in randari vor ramane doar in randari, fie ca, din nou, devizul este facut intr-o absoluta bataie de joc”.

Mergem mai departe, la “Infrastructura tramvai”, analiza datelor pe acest obiect din devizul general generand alt comentariu acid al specialistului nostru: “La Capitolul 4.1 formatul folosit are linii separate pentru Rezistenta, Arhitectura si Instalatii, dar proiectantul a zis ca n-are rost sa-si bata capul si a bagat totul intr-o singura linie – Constructii și Instalatii – și gata, ce atata bataie de cap si atatea cifre de gestionat? Totodata, ce intra la 4.2 și 4.3? Liniile de tramvai fac parte din structura sau sunt utilaje si echipamente tehnologice?”.

Alt obiect – “Iluminat public” – din devizul general, alte observatii: “In mod normal, proiectantul ar fi trebuit sa sparga preturile in componente, conform formatului. Astfel, nu era o linie IE Iluminat Public, ci aveam partea de Rezistenta (fundatia stalpilor de iluminat, poate si stalpii, desi acestia pot intra si la Arhitectura), componenta de utilaje si echipamente (corpuri de iluminat, cutii de racord, sigurante etc.) si componenta de montaj. Așa, proiectantul le-a trantit pe toate la un loc si incearca sa intelegi ceva din treaba asta… Imi atrage totusi atentia pretul de 300.000 de lei pentru iluminarea statiilor de transport public (peroane). Estimez ca ar fi vorba de vreo 8 statii (cate una la cele doua capete si cate 2 intermediare in zona podului, cate 2 la capatul Strazii Garii și cate 2 la jumatatea aceleiasi străzi), ceea ce ar insemna aproximativ 40.000 de lei pentru iluminarea unei statii de tramvai. Pare enorm”.

In sfarsit, dupa analizarea datelor care apar la obiectul “Retele utilitati”, specialistul nostru a ramas cu mai multe nelamuriri decat certitudini: “Aparent, doar retelele de apa si canalizare sunt retele de utilitati. Cele de gaz nu par a fi prinse nicaieri, cele de electricitate sunt prinse separat (n-am idee dacă includ si suficienta putere instalata pentru eventualele viitoare dezvoltari ca sa nu spargem bulevardul imediat dupa ce-l facem si incepe dezvoltatorul sa-si faca blocuri in zona fostei fabrici Solventul etc.). Totodata, vad sume consistente pentru reteaua de alimentare cu apa si reteaua de apa menajera. Nu pot decat sa speculez pentru ce sunt acele sume. 1. Daca sunt pentru a acoperi nevoile viitoarei dezvoltari private din zona, ce primeste orasul in schimb? Ne cedeaza macar terenul pentru aceste lucrari de interes public? 2. Daca sunt pentru nevoile viitoarei dezvoltari private, de ce nu apare si reteaua de CATV si cea de gaz? 3. Daca nu, de ce apare retea de apa menajera? De unde va rezulta acea apa menajera? Face primaria WC-uri publice pe traseu?”.

Proportii inversate. Asistenta tehnica, mai scumpa decat proiectarea

Si-acum sa ne intoarcem la capitolul 3, “Cheltuieli pentru proiectare si asistenta tehnica”, unde am gasit cireasa de pe tort.

Sa-i dam cuvantul consultantului nostru de specialitate: “1. Proiectarea nu poate fi mai ieftina decat asistenta tehnica in perioada executiei. In mod normal, raportul este de 10 la 1 intre proiectare si asistenta tehnica in perioada de executie (n.r. – in devizul general realizat de proiectantul platit de PMT, pretul asistentei tehnice nu doar ca NU este de zece ori mai mic decat pretul proiectarii, dar este cu 235.000 de lei mai mare, 1.306.699 lei fata de 1.071.000 lei). 2. La 1,3 milioane de lei si presupunand 2 ani de executie, si daca ar fi nevoie de asistenta din partea proiectantului in fiecare zi (in mod normal, daca proiectul e facut bine, ai nevoie de cate-un telefon la cateva saptamani, nu de prezenta full time pe santier), ai avea 2.600 lei pe zi de santier pentru asistenta tehnica din partea proiectantului. Zi de zi, timp de 2 ani. 3. Similar, la 1,3 milioane de lei si presupunand aceiasi 2 ani de executie, ajungi la 2.600 de lei pe zi lucratoare pentru dirigentie, adica in jur de 52.000 de lei pe luna pentru dirigentie. Asta presupune sa ai vreo 2-3 diriginti de santier prezenți pe santier de la inceputul programului pana la sfarsitul programului (n.r. – absolut inexplicabil si denotand aceeasi bataie de joc, pretul dirigentiei de santier estimat de proiectant este copypaste dupa pretul asistentei tehnice, adica tot 1.306.699 lei)”.

Ca sa fie lucrurile cat mai clare, l-am rugat pe specialistul nostru sa explice si mai detaliat diferentele dintre volumul de munca pe care-l presupune proiectarea si cel regasit in asistenta tehnica asigurata pe parcursul executiei de catre acelasi proiectant. De asemenea, l-am intrebat daca exista prevazut undeva in legislatie raportul de 10 la 1 proiectare versus asistenta mentionat de el: “Nu exista asa ceva in legislatie, dar la fel de adevarat e ca nu exista in legislatie ca un pachet de biscuiti trebuie sa fie mai ieftin decat un Ferrari nou-nout. Nu e-n legislatie, e-n regulile pietei. E pur si simplu mult mai mult efort intr-o parte, deci costul intrinsec e mult mai mare intr-o parte decat in alta, costul la care cumperi acel ceva e mult mai mare. O documentatie de proiectare pentru un asemenea proiect are cam 2 metri cubi de hartie. Numai sa le iei la mana ca sa le semnezi si stampilezi ia vreo 2 zile, fara sa te uiti peste ele, fara sa le corelezi intre ele, fara sa le optimizezi, fara nimic. E foarte multa munca in proiectarea aia, mult mai multa decat in dirigentie. Si e si mai multa responsabilitate legala la proiectant, exista si costuri interne mai mari (tot felul de programe de calculator cu licente super scumpe, servere ca sa poata sa lucreze 5 specialisti in paralel pe acelasi model etc.). Dirigintele se asigura ca regulile majore sunt respectate in proiectare și apoi in santier face verificari in punctele cheie ca se respecta proiectul si ca solutia e compatibila cu cerintele legale. Cat despre asistenta tehnica, e cum v-am mai zis. Pentru proiectare, lucrezi 6 luni, zi-lumina, in echipa de cateva zeci de oameni (10-15-20). Pentru asistenta tehnica, daca proiectarea e decenta, ai cel mult cate-o solicitare pe luna, timp de 2 ani, la care se lucreaza in medie cate o zi lucratoare (ca ai 3 specialisti, fiecare contribuind cu cateva ore). Daca ai proiectare decenta si executantul e cat de cat competent, stie sa citeasca niste planuri… In principiu, daca e nevoie de mai mult decat atat, inseamna ca fie beneficiarul a schimbat solutia ceruta (gen nu mai vrea pod cu 2 benzi pe sens, vrea cu 3 benzi pe sens), fie proiectul e facut foarte prost si n-ar fi trebuit sa fie acceptat, fie executantul nu stie sa citeasca / execute lucrarea si n-ar fi trebuit sa fie acceptat ca executant”.

La Timisoara, de zece ori mai scump decat la Cluj-Napoca

Dupa cum precizam la inceputul articolului, pe site-urile primariilor din intreaga tara sunt postate devize generale ale diverselor lucrari platite din bani publici, iar o parcurgere a acestora poate lamuri pe oricine ca lucrurile stau fix asa cum afirma inginerul cu care ne-am consultat. Sigur, cifrele difera de la deviz la deviz, nu sunt batute in cuie, dar n-am intalnit nici un caz in care pretul asistentei tehnice sa depaseasca pretul proiectarii.

Pentru exemplificare, va oferim cifrele dintr-un deviz general realizat de acelasi proiectant din speta noastra, FIP Consulting, la un obiectiv de investitii din Cluj-Napoca, “Realizare infrastructura pentru mobilitate urbana durabila prin reconfigurarea benzilor carosabile si trotuare de pe Calea Manastur – Calea Motilor – Strada Otetului – Strada Marginasa”. La o valoare totala a investitiei de peste 54 de milioane de lei, pretul proiectarii regasit in devizul general este de 1.587.555 lei, in timp ce pretul asistentei tehnice din partea proiectantului este de 116.907 lei, iar cel al dirigentiei de santier este de 321.496 lei.

Asadar, cum e posibil ca, in estimarea aceluiasi proiectant, la Cluj-Napoca, pretul asistentei tehnice sa fie de peste 10 ori mai mic decat cel al proiectarii, iar la Timisoara, asistenta tehnica sa coste mai mult decat proiectarea?!

Asistenta tehnica, platita de doua ori

Si asta nu este totul. Tot cautand informatii pe internet, am dat si peste contractul de prestari servicii incheiat, in 30 septembrie 2021, de Primaria Timisoara cu firma FIP Consulting avand ca obiect serviciul de proiectare aferent obiectivului de investitii “C9b Inelul IV Vest: conexiunea Strada Garii – Bd. Dambovita”, iar in contract era prevazuta INCLUSIV asistenta tehnica de specialitate din partea proiectantului in contul aceleiasi sume de 1 milion de lei (fara TVA)!

Asa cum era de asteptat, descoperirea noastra i-a prilejuit un nou comentariu acid consultantului de specialitate: “Pai daca exista un contract ferm intre PMT si proiectant, care spune ca proiectarea si asistenta costa impreuna 1 milion de lei plus TVA, adica 1,19 milioane de lei, atunci cum au pus in devizul estimativ 1 milion pentru proiectare si inca 1,3 milioane pentru asistenta tehnica?!
E pur si simplu bataie de joc. Adica pot intelege sa lasi un 10 la suta, pentru ipoteza in care apar modificari sau dai de clarificari peste o anumita limita, dar sa pui de la simplu la dublu e nesimtire”.

Dar, daca nu este vorba despre nesimtire si nici nu ne aflam in prezenta unei intalniri intre un hot si un prost, atunci mai ramane o singura varianta de raspuns, una pe care ar trebui sa o incercuiasca autoritatile competente…