Ziua Craciunului se bucura de o pregatire speciala inca din ziua premergatoare acestei sarbatori, numita Ajunul Craciunului (24 decembrie). La sate, indeosebi, sunt pastrate mult mai bine traditiile acesteia.
In popor se spune ca Ajunul Craciunului presupune un post aspru. E indicat chiar sa nu se manance pana se iveste prima stea de seara, care aminteste de steaua observata de magii de la Rasarit.
Exista credinta ca in Ajunul Craciunului cerurile se deschid si de acest moment nu se pot bucura decat oamenii buni, iar cetele ingeresti pot fi auzite doar de cei curati la suflete. Deschiderea cerului permite oricarui crestin sa isi puna o dorinta, care cu cert
Ajunul Craciunului este ultima zi de post din Postul Nasterii Domnului. Acest post, care incepe in ziua de 15 noiembrie si se incheie in ziua de 24 decembrie, ne aduce aminte de patriarhii si dreptii Vechiului Testament, care au petrecut timp indelungat, in post si rugaciune, asteptand venirea lui Mesia, Mantuitorul lumii.
Daca primele 39 de zile ale acestui post sunt mai usoare, din punct de vedere alimentar, intre ele existand mai multe zile in care Parintii Bisericii au randuit „dezlegare la peste”, cea de-a patruzecea zi a postului este una de aspra postire, adica de ajunare. Obiceiul de a ajuna in aceasta ultima zi a postului este consemnat inca din secolul al IV-lea.
Astfel, in Ajunul Craciunului, fiecare credincios ajuneaza dupa putere, pana la Ceasul al IX-lea (ora 15.00), nimic mancand. In unele zone, credinciosii ajuneaza pana mai tarziu, asteptand rasaritul luceafarului de seara, in amintirea stelei care a vestit magilor Nasterea Domnului.
Aceasta zi de post aspru mai aminteste si de postul tinut odinioara de catehumenii care, in seara acestei zile, erau botezati si impartasiti pentru prima data cu Sfintele Taine, in cadrul Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare.
Citeste mai multe: AICI