Alba-neagra cu cladirea unei gradinite importante din Timisoara. Ce a ratat Primaria?

TIMISOARA. Peste 22.000 de euro! Atat trebuie sa plateasca Primaria Timisoara, din bugetul local, proprietarilor casei in care functioneaza Gradinita nr. 16 de pe strada Abrud. Banii reprezinta chiria din ultimii ani, dar si alte taxe, insa municipalitatea putea sa cumpere cladirea. N-a facut-o, iar viceprimarul Traian Stoia considera ca asta este o greseala destul de mare. Greseala la care a contribuit si edilul. Stoia recunoaste ca i-a scapat un anumit aspect in mandatul precedent de consilier local.

Povestea gradinitei de protocol la care erau dusi copii de oficialitati pe vremuri este destul de simpla. Initial a functionat pe bulevardul C.D. Loga, insa din 1995 a fost mutata pe strada Abrud 19, fosta Detunata. In 2006, cladirea de la aceasta adresa a fost restituita prin dispozitia primarului familiei Schreyer, care era obligata sa permita functionarea gradinitei acolo inca 5 ani. Primaria Timisoara trebuia sa plateasca chirie proprietarilor. Din spusele lui Stoia este vorba de 8 lei/mp de suprafata construita si 3 lei/mp de teren, casa avand 1.261 mp, iar terenul 869 mp.

Proprietarii au vandut cu 400.000 de euro cladirea in care functioneaza gradinita, in anul 2007, insa fara sa ceara municipalitatii sa-si exercite dreptul de preemtiune. Asa se face ca juristii primariei i-au dat in judecata pe proprietari si au castigat, reusind sa anuleze contractul de vanzare-cumparare. Urmeaza, in 2011, a doua incercare de vanzare, povesteste Stoia. Consiliul Local si-a exercitat dreptul de preemtiune, fiind de acord sa cumpere cladirea. Cu o clauza suspecta insa! In hotararea de consiliu local au scris negru pe alb ca pot incepe negocierile, insa doar in momentul in care exista bani. Proprietarii erau dispusi s-o vanda cu 400.000 de euro.

„La art. 3 se face, dupa parerea mea, prima eroare, spunandu-se ca se imputerniceste comisia sa negocieze in momentul in care exista disponibil bugetar. Atunci, practic tu ai legat comisia de negociere de maini, nu mai are dreptul sa negocieze daca stie ca nu exista disponibil bugetar”, a explicat Traian Stoia.

Negocierile n-au mai avut loc oricum, pentru ca un an mai tarziu, in 2012, consilierii locali revin si aproba inceperea negocierilor pentru chirie, totodata anuntand ca municipalitatea nu-si mai exercita dreptul de preemtiune, adica nu mai vrea sa o cumpere. Chiria este stabilita la 2.500 de euro pe luna, pentru o perioada de 3 ani, urmand sa se decida apoi ce se intampla cu imobilul. In toata aceasta perioada, dupa spusele lui Stoia, municipalitatea „a uitat” sa plateasca chiria, fiind obligata de instanta sa dea banii proprietarilor.

„In mai 2012, Tribunalul Timis obliga Primaria Timisoara la plata sumei de 591.330 de lei pentru perioada 2007 – 2011 sub forma de chirie si penalitati de intarziere, suma pe care primaria a platit-o. In august 2014, un birou de executor judecatoresc ne depune o somatie, prin care ne solicita sa achitam 99.526 de lei pentru actualizarea cu rata inflatiei, penalitati, onorarii si alte cheltuieli. Asta vine dintr-o eroare in care am fost partasi unii sau altii. Ma intreb si eu de ce n-a platit primaria chiria”, a tinut sa precizeze Stoia.

Viceprimarul social democrat a fost insa consilier local in vremea in care s-au intamplat toate acestea. Recunoaste ca a facut o greseala si ca i-a scapat situatia, insa totodata spune ca a fost membru in comisia de negociere.

„Eu cunosc din mandatul trecut negocierile, dar informatiile pe care le-am avut noi despre acestea erau foarte sumare si trebuia sa stabilim o chirie cat mai mica. Pur si simplu mie mi-a scapat acest act. Mai mult, eu am participat la negocieri si eram foarte bucuros ca am reusit sa luam in chirie cu 2 euro/mp o cladire. Problema e ca toate sumele astea sunt in buna parte platite si nu te alegi cu nimic… daca faceam un efort, ramaneam cu cladirea. Ei nu gasesc pe altcineva sa cumpere in afara de oamenii astia care se ocupa de imobiliare in mod obisnuit. Proprietarii au fost corecti, au vandut o data, dar au gresit si au respectat pretul initial”, a conchis Traian Stoia.

Ce mai e de facut? Primaria trebuie sa mai plateasca cei aproape 100.000 de lei proprietarilor, iar apoi sa incerce o noua negociere cu acestia, pentru a stabili daca cumpara pana la urma cladirea sau nu.