Amatorul de amatori

De Halloween, colindatorul american se prezinta la usa si dintr-o suflare intreaba “ne dati ori nu ne dati ?”, primeste sau nu – in functie de dispozitia gazdei – dar nu intarzie mai mult de 2-3 minute la usa celui colindat, astfel ca are sanse mari ca la sfarsitul zilei/noptii sa fi adunat cate ceva.
La noi nu se poate asa, noi trebuie sa scoatem in evidenta ineficienta romaneasca, noi trebuie sa avem parte de tanguielile si vaietele “caprei”, “ursului” sau chiar al grupurilor de colindatori afoni si atoni care ne taraie soneria pana la exasperare dupa care se pierd in sirul versurilor fara noima, se incurca, reiau de la capat… tanda pe manda, pierd 15-20 de minute la consumatorul de traditii rasuflate si, usor, barbare.

Cu putin noroc, intr-o ora, colindatorii rezolva 3-4 apartamente si se aleg cu cateva zeci de ron. Ma gandeam ca, de-a lungul istoriei, colindatul este – de departe – cea mai cunoscuta forma de milogeala si/sau cersit. Perioada sarbatorilor este mana cereasca pentru „profesionistii” din intersectii dar la mare concurenta cu amatorii care si-au stabilit target-uri de incasari. Zilele trecute, intr-un troleibuz, doi pustani bine imbracati isi faceau calcule si socoteli cu privire la sumele pe care le vor incasa din colindat si ce vor face cu banii.
Am curaj sa pun pariu ca, cei doi, habar nu au care este semnificatia colindelor sau de ce vine Mos Craciun ! Mos Craciun vine ca sa ne putem noi imbata ca porcii in cadru organizat, sa facem tot felul de indigestii si sa ne distram de petardele aruncate, de ala micu, sub scaunul soacrei care e’ pe punctul sa faca infarct…
Daca te-as pune sa dai 30 de lei pe un bilet la un concert de colinde, cantat de muzicieni profesionisti, m-ai injura ca-i prea scump si – peste toate – cui sa te mai lauzi ca ai „spart” doua milioane pe colindatori ?!