Andreea Martinas, o eleva stralucita de numai 10 ani din Timisoara, traieste in fiecare zi cu teama ca va ajunge in strada. Cine ii intinde o mana de ajutor?

TIMISOARA. Andreea e din Timisoara si are 10 ani. A inceput clasa a IV-a in luna septembrie. Astazi a lipsit de la scoala. Motivat, la cererea Inspectoratului Scolar. A lipsit si altadata. La cererea mamei. Cand au fost date afara din casa.

„Am ajuns pe la ora 4 acasa, de la lucru. In fata blocului, Andreea statea si ma astepta. Nu plangea, dar vedeam oboseala in ochii ei. Nici macar nu m-a intrebat ceva. A fost scoasa afara din casa de proprietar. A trebuit sa gasesc un alt loc pentru noi. Stiti, stam in chirie de 10 ani. Numai anul acesta am schimbat chiria de 4 ori. Cand am venit si am vazut-o cum ma astepta mi s-a rupt inima. Si totul, numai pentru ca n-am avut 100 de euro ca sa platesc garantia la garsoniera”, ne povesteste cu ochii in lacrimi Cecilia, mama ei.

Tatal Andreei a murit cand ea nu implinise nici 4 luni. La scurt timp dupa acest teribil necaz, femeia a fost scoasa in strada tinandu-si in brate pruncul inca sugar. „Locuiam intr-o casa a primariei, cu chirie, bineinteles. N-a contat ca am o fetita de cateva luni, ne-au scos in strada”, isi aminteste mama.

De atunci au schimbat zeci de locuinte in care au stat mereu in chirie. Si mereu au ajuns cu agoniseala de o viata, adunata in cateva geamantane, sa caute un nou loc, o noua casa. Locuinta au gasit-o mereu. Casa, nici pana in ziua de azi. Cum putine persoane au reusit sa le ajute, tot greul a cazut pe mama. Ea lucreaza la o firma din Timisoara si are un salariu de cel mult 600 de lei pe luna. „Suntem platite la norma. Cat muncim, atata primim. Si totul merge foarte prost, sunt zile intregi in care nu avem ce lucru. Eu sunt tesatoare. Ieri am primit salariul. Am luat 256 de lei. Cum sa ne descurcam cu banii astia? Andreea mai primeste 350 de lei pensie de urmas, dupa tatal ei”, spune resemnata femeia.

In timp ce mama ei ne povesteste cateva dintre intamplarile prin care au trecut, fetita incepe sa plange. Discret, clipind de 2-3 ori mai repede, isi ascunde lacrimile. Ochii ei mari, albastri, privesc tacuti. Nu spune nimic, dar zambeste. Are in fata un laptop si o gramada de rechizite. Le-a primit de la o companie nationala din Timisoara, UPC. Premierea a avut loc la Inspectoratul Scolar Timis. De aceea a lipsit astazi, motivat, fetita.

„Am aici un penar, cu de toate in el si am primit si carti si caiete, care ma ajuta la scoala. Pana acum al luat numai FB-uri la scoala, dar si cate un B cateodata”, spune extrem de fericita eleva.

In ochii ei mari, in care te pierzi cand te priveste insistent, se citeste bucuria de viata. „Toate mutarile astea o afecteaza. Pai cum poti sa ai rezultate foarte bune la scoala, cand te muti o data la 3-4 luni? Este foarte puternica”, spune mama ei, aproape soptind, repede, cu lacrimile curgandu-i pe obraz.

Andreea este eleva in clasa a IV-a la Liceul „W. Shakespeare” din Timisoara. „Nu prea vrea sa vorbeasca. I-e rusine ca o s-o vada colegii si vor rade de ea”, recunoaste emotionata mama sa. Vrei sa plangi, dar ochii mari ai fetitei inspira o bucurie retinuta, dar sincera, care te iti da incredere.

„Abia a asteptat sa primeasca toate acestea. O s-o faca foarte fericita”, adauga mama ei plina de mandrie in glas, privind-o cu dragoste.

„Andreea este o eleva care invata foarte bine, dar e o fetita timida, blonda, asa cum o vedeti si mereu cu zambetul pe buze. Isi temele si vine la scoala intotdeauna pregatita. Are un talent special la actorie, a si jucat intr-o piesa la un concurs si s-a descurcat foarte bine. A participat si cu lucrari plastice la competitii nationale”, ne spune Elena Moldovan, invatatoarea ei.

„Premierea face parte din proiectul „Vreau sa merg si eu la scoala”. Impreuna dorim sa-i aratam ca nu-i singura si sa aducem o raza de speranta in viata unui copil incercat de greutati ale vietii”, explica Stefan Stanciu, Manager Regional Comunicare in cadrul companiei UPC care a premiat-o.

www.opiniatimisoarei.ro ii invita pe toti cei  care vor sa-i ofere o bucurie acestui copil deosebit  si doresc sa o ajute sa ne scrie pe adresa redactiei unde sa lase date de contact, iar noi ii vom pune in legatura cu familia Martinas: [email protected]. Va multumim.

Foto: Virgil Simonescu