Andreea Schnell, aproape un deceniu trup si suflet alaturi de Poli Timisoara: Nu sunt atat de naiva sa cred ca, daca joaca cineva la Poli, e si polist asa cum suntem noi

Banatica

Indiferent de ce se va intampla la echipa alb-violeta, Poli nu va muri! Asta promite timisoreanca Andreea Schnell, in varsta de 31 de ani, una dintre fanele infocate ale Politehnicii.

Ea spune ca Poli Timisoara inseamna suporteri, pasiune si daruire, nu afaceri murdare, regulamente interpretabile si scandaluri ieftine. Povestea Andreei in peluza, a inceput in 2002. De atunci, este nelipsita la meciurile alb-violetilor, atat in deplasare, cat si acasa. „La fotbal ma uitam de mica. De Poli stiam tot ce se intampla, dar, neavand cu cine, nu mi-am luat inima in dinti pana atunci, spre rusinea mea, sa merg la meciuri la Poli. In 2002 am fost la primul meci pe care l-am vazut in peluza contra celor de la FC Arges, dupa ce am batut in deplasare pe Steaua cu 1-0. M-am dus direct in peluza si acolo am ramas si astazi”.

Atmosfera de atunci din tribune a facut-o sa nu renunte la aceasta dragoste pentru echipa de suflet si sa aiba si azi locul ei bine stabilit in peluza sud. „Am ajuns la un moment dat conjunctural in tribuna, insa in momentul in care am vazut cum se canta, cum se bate din palme in peluza n-am rezistat decat vreo 10 minute”, spune razand Andreea Schnell.

Fotbalul adevarat pentru suporteri este in B

Unul dintre regretele Andreei este faptul ca echipa a fost retrogradata in liga secunda. Nu a renuntat insa sa mearga la stadion meci de meci, chiar daca adversarii sunt inferiori echipei pe care o iubeste. Totusi, Andreea vede si partea pozitiva a retrogradarii: scandalurile si mizeriile de la televizor sunt mai putine, stadioanele mai „old school”, deplasarile mai aproape, asta facand din fotbal mult mai pasional si mai adevarat.

„Nu meritam sa fim in B, pentru ca jucatorii si-au castigat dreptul de a juca in prima liga, ba chiar in preliminariile Champions League. Ca suporter insa, exista si parti pozitive, fiind mai departe, dar nu destul, de acest fotbal modern, de stadioane „moderne” cu custi pentru suporteri, de declaratii urate, de conducatori de cluburi si de mizeria de la televizor. Te poti simti suporter in B. Partea negativa e ca multi oameni nu simt pasiunea pentru fotbal decat atunci cand echipa se bate la titlu. Nu voi intelege niciodata de ce nu suntem la stadion atat de multi suporteri acum in a doua liga ca atunci cand eram in prima si de ce atmosfera aceea de 30.000 de oameni nu poate fi meci de meci, indiferent de adversar, liga si loc in clasament „, mai spune aceasta.

Sacrificiu alb-violet

Sacrificiile nu pot lipsi din viata unui adevarat suporter. Un exemplu a fost in 2007 cand Poli a trebuit sa infrunte intr-o semifinala de Cupa Romaniei pe Steaua Bucuresti in Giulesti. Meciul s-a incheiat cu victoria Timisoarei, 1-0 gol marcat de McKain, chiar inainte de pauza. „Ca sa ajung la meciul respectiv am facut un sacrificiu mare, iar rezulatul a fost pe masura. Am fost in deplasare cu trenul si aveam intindere de tendon la picior. De la tren pana la stadion am mers schiopatand si cu dureri destul de mari, cu Fastum Gel dupa mine, pe care mai apoi, la poarta stadionului l-au confiscat fiindca cica era obiect contondent. Toata durerea pe care am simtit-o inainte de meci s-a terminat in momentul in care ne-am calificat in finala. Nu a mai contat practic absolut nimic decat ce fericita eram. Imi mai aduc aminte ca meciul fiind in timpul saptamanii mi-am luat si liber de la serviciu, iar orele acelea le-am recuperat cu varf si indesat ulterior, fara parere de rau”, mai spune aceasta.

Respect pentru Goga

Unul dintre jucatorii care si-a pastrat un loc in inima fanilor este Dorin Goga. Poetul i-a impresionat pe fani nu pentru ca arata bine sau ca este unul dintre cei mai valorosi fotbalisti din sportul-rege romanesc, ci pentru iubirea, dragostea si atasamentul pe care-l poarta fata de, culmea, nu Poli Timisoara, cum s-ar crede, ci Universitatea Cluj, echipa la care s-a format si a cunoscut afirmarea in fotbal. „Cred ca fotbalul modern este intr-adevar un mediu in care jucatorii joaca pentru bani. Dar, in momentul in care vad daruirea si dedicarea pe teren, acea dorinta de a castiga orice meci, jucatorii aceia vor fi idolatrizati, iubiti si respectati toata viata de suporteri. Sa fii polist nu inseamna sa fii angajat la Poli.  Nu sunt atat de naiva sa cred ca daca joaca cineva la Poli este polist asa cum suntem noi. Pot spune despre un jucator daca este polist cel devreme dupa ce ajunge la capatul carierei, dupa ce a jucat si la alte echipe, pentru ca majoritatea sunt cu mai multe fete si declara ca au vrut sa ajunga de mici la orice echipa la care joaca. Sa joace la Poli si sa fie polist in adevaratul sens al cuvantului, sa nu ascunda acest fapt indiferent de echipele la care joaca apoi, asta este visul oricarui suporter. De exemplu pe Goga il apreciez, pentru ca e fan U Cluj, si va fi tot timpul si va avea fair play-ul sa recunoasca asta oricand. Nu ma astept la el, fiind din Cluj sa fie polist. Ma astept de la el ca atunci cand joaca pentru Poli sa o faca cu daruire, sa vrea sa dea goluri si sa aiba un sentiment de apartenenta  fata de echipa. Il apreciez pentru ca tine cu echipa din orasul lui, asa cum si eu tin cu echipa din orasul meu si nu ne minte in fata doar ca sa stranga puncte de popularitate.”, spune Andreea. Pe piedestalul valorilor, la mica distanta ce-i drept, sta Gigel Bucur, fostul golgeter al Timisoarei.

Admiratia pentru Bucur este mai ales pentru faptul ca desi a fost de fiecare data unul dintre remarcatii mass-media, acesta a ramas la fel de modest ca in ziua in care a venit la Timisoara din postura de golgeter al Ligii 1. Un alt fotbalist care va ramane in inima Andreei este Mircea Oprea. Atacantul va ramane in inimile fanilor tot pentru modestia afisata in fata suporterilor. Tot despre spiritul polist, Andreea spune ca indiferent de investitor, de jucatori sau antrenori, acesta nu va muri.

Poli-UTA, de la extaz la agonie

Meciurile cu UTA au insemnat de fiecare data ceva special pentru suporteri. Atat pentru aradeni cat si pentru timisoreni duelurile intre aceste doua formatii au fost mai tari chiar si decat un clasic al Spaniei, Real – Barca. Si pentru Andreea, aceste dueluri au insemnat sentimente puternice, a simtit atat bucuria la victoria echipei iubite, Poli Timisoara, cat si dezamagirea infrangerii. „Nu pot sa exprim cat de fericiti am fost cand Gigel Bucur a marcat acel gol de 3-2 in deplasare la UTA in minutele de prelungire ale partidei. Cum nu pot exprima nici cat de dezamagiti am fost dupa acea infrangere 3-4 pe teren propriu in fata aradenilor, dupa ce am condus 2-0 la pauza. Oricat de mare este insa suferinta cateodata, prefer sa traiesc astfel de meciuri incrancenate decat un 0-0 plictisit.”, spune timisoreanca.

12 fete fane inraite ale alb-violetilor

Alaturi de Andreea, in peluza sud mai sunt inca 11 fete extrem de active in miscarea ultras din Timisoara. Toate formeaza gruparea Banatica si sunt nelipsite de la meciurile favoritilor. Numele de Banatica vine de la o floare extrem de rara ce creste in Banat, avand culoarea violet deschis.