Atac la siguranta

La inceput de drum…
Un nou an, un nou inceput…  Cate ganduri nu ne vin in minte? Bilantul pe 2010 inca nu este incheiat. Afisul „Inventar” pe usile multor magazine este dovada vie a preocuparii pentru a „trage linie” dupa sarbatori (atat cat ne-am lasat patrunsi de spiritul lor), inainte de noul val. Concret la Timisoara prelungim cat putem starea de liniste. in timp ce alte administratii au declansat deja colectarea taxelor locale (iar pensionarii, in asteptarea unor vremuri mai grele, se asigura ca macar aceasta obligatie o solutioneaza din timp si se asaza, nerabdatori, la cozi), la noi operatiunea incepe cu o saptamana mai tarziu.

Asa, dupa Boboteaza si Sfantul Ion, cu forte proaspete. Mai e timp de gandire. Ce va fi, cum va fi? Un an de austeritate – avertizeaza autoritatile nationale, decise sa ne forteze sa acceptam continuarea politicii de zgarcenie bugetara. Pretul la benzina creste, subventiile si ajutoarele financiare legale scad, locurile de munca din sectorul public se comprima. Aderarea la Spatiul Schengen se amana. Pentru Timis, ca judet de granita, informatia nu este deloc lipsita de interes. Aveam destule asteptari legate de „dosarul Schengen”. Mai la vest de noi, Ungaria isi exerseaza, cu talent, rolul la carma Uniunii Europene. Mult mai la nord, mica Estonie zornaie monedele euro in buzunarele cetatenilor sai. in 1989 am iesit din acelasi sistem cu totii. Ba Estonia avea de depasit si „mostenirea sovietica” (si un decalaj de vreo doi ani fata de noi, in ce priveste abandonarea modelului comunist, mai precis, din august 1991). Nu s-a vaitat, n-a stat sa se minuneze la dificultatile reformei.

A pornit la drum si, iata: ne lasa sa-i admiram farurile de pozitie, la mare distanta in fata plutonului post-socialist. Stop! Iata cum putem sa ne lasam furati de peisajul succeselor altora, uitand sa privim mai atent in propria ograda si sa cautam posibilitati de solutionare pentru propriile probleme. 2011 poate fi un an mai suportabil decat 2010. Daca, dupa trezirea din socul crizei – care nu se va lasa depasita chiar asa usor pe taramul mioritic – vom gasi in noi taria sa mergem mai departe. Sa  ne stabilim noi obiective. Sa gasim noi modele de organizare a vietii economice, sociale, politice. Chiar in pofida vremurilor. si chiar in absenta unui sprijin din partea autoritatilor centrale, preocupate (a cata oara constatam asta?) mai degraba de varianta haiduceasca a gestionarii greutatilor, cu luarea de „surplus de la bogati” si distribuirea de firimituri catre „saraci”, decat de rezolvarea problemelor cronicizate ale societatii romanesti.