Atac la siguranta

S-or fi intors infractorii, de sarbatori, acasa? S-a inrait lumea? S-or fi „contaminat” romanii de filmele americane de tipul „Lege si ordine” si vor sa testeze viteza de reactie a sistemului nostru de mentinere a sigurantei pe strazi? Poate toate acestea la un loc. Cert este ca Timisoara iernii acestui an este mai periculoasa ca oricand. Luna a inceput cu atacul asupra femeilor singure pe strada. Cel putin trei doamne mai in varsta au fost lovite cu ceva greu in cap, doborate pe strada si lasate fara posete. Sugestiile primite? „Nu mai mergeti singure pe strada”. „Nu purtati posete, ca atrageti atentia infractorilor”.

Chioscurile cu alimente din Targul de iarna deschis in centrul orasului au fost, si ele, tinta hotilor (care, probabil, s-au imaginat haiduci). De data asta macar atacul a fost nocturn, fara victime spitalizate si fara reprosuri de genul „cine va pune sa tineti marfa tentanta in magazin”. Nu departe de Timisoara, la Otelec, in casa unei familii care, peste iarna, a decis sa stea „la oras” s-a instalat un individ, venit de peste granita, care s-a hotarat sa profite de absenta stapanilor. A golit camara de compoturi, gemuri si zacusca, a baut toata tuica, a dormit in toate paturile din casa.

Vecinii s-au sesizat cand musafirul nepoftit s-a apucat sa taie lemne in curte, cand au alertat autoritatile. In prag de sarbatori, familia pagubita strange cioburile din casa facuta praf si spurcata de hotul tupeist. Criza economica – imposibil de ignorat, pentru ca ii vedem semnele la tot pasul si ii simtim efectele chiar daca nu iesim pe strada – este dublata de o profunda criza morala si de criza de autoritate. Infractorii, mari si mici, „posetari” sau „tunari”, nu se tem de nimeni si de nimic. Prost platiti, cu veniturile diminuate, cu primele de sarbatori si alocatia de uniforma taiate, politistii fac ce pot, dar mai fara ravna. Sistemul de justitie, cu personal putin si aglomerari uriase de dosare pe rol, face fata modest avalansei de probleme.

Iar puscariile, cu regulile europene de asigurare a conditiilor de detentie, isi deschid destul de greu  portile ca sa „accepte” nou-veniti la amploarea fenomenului infractional actual. in schimb povetele ne sunt livrate la tot pasul: in autobuzele si troleibuzele noi, dotate cu sistem audio din Timisoara am auzit (in loc de colinde) sfaturi de paza contra hotilor din … masini. Ca si cand pasagerii din troleibuzul 16, de pilda, sunt aceiasi cu soferii care isi lasa masina in parcare la supermarket, sa-si umple cosurile de Craciun. Parca am fi traitori in bancul cu „sfaturi as mai avea, dar nu mai ai tu gaste…”.