Batranetea matura: 70-77 de ani. Este perioada unor mari framantari si dileme intelectuale si spirituale

TIMISOARA. Batranete, haine grele? Poate! insa depinde mult si de „stofa genetica“ a persoanei care poarta hainele batranetii. Se zice ca numarul zilelor de viata pe care le ai de trait, iti sunt inscrise in codul genetic, inca de la nastere.

Credinta populara, spune ca ursitoarele iti dau lungimea firului vietii. Bine, dar atunci cine ne stabileste „calitatea vietii“ noastre? Doar noi insine? Cand suntem in batranete, avem timp mai mult sa meditam, sa ne facem bilanturi. Oare am avut o viata frumoasa sau una plina de griji si de lipsuri? Ce ne asteapta… dupa?

Acum, dupa ce am trecut prin viata mai mult sau mai putin creator (poate cu greseli, dar speram constructiv) peste diversele etape de sapte ani si cand ne apropiem de al zecelea ciclu de viata (7ani x 10= 77 de ani) oare ce asteptam mai departe? Interesant este ca Rudolf Steiner n-a apucat sa prinda aceasta perioada a batranetii.

El s-a stins la 64 de ani, ramanand pururea tanar. Steiner vorbeste despre batranete ca despre un corolar suprem, ca despre o perioada a intelepciunii maxime. Batranetea este vazuta ca pe pe o pregatire la o noua renastere. Nu uitati, ca Steiner propovaduieste reincarnarea. El spune „sa ne indreptam mai intai atentia intre nastere si moarte; vom vedea ca viata s-a schimbat in mod notabil in cursul evolutiei (in ciclurile de sapte ani). Si daca intelegem aceasta, vom putea de asemenea intelege ca au intervenit schimbari si in viata dintre moarte si o noua nastere!“

Dar despre ce fel de schimbari poate fi vorba, in afara de cele de natura fizica, atunci cand trupul biologic incepe sa se degradeze? Clar, este vorba despre schimbarile si trairile la nivel sufletesc. In batranetea profunda, ne pregatim pentru marele salt, pe care fiecare dintre noi il abordeaza diferit.

Saltul fatidic, salt in eternitate, pe care unii il considera doar moarte definitiva si intoarcere in tarana, este una dintre optiunile personale ale fiecaruia.. Pentru acestia batranetea este doar apusul inainte de intunericul vesnic. Ei sunt acei batrani egoisti, materialisti, ipohondrii si rautaciosi cu toata lumea. Pentru ei, sfarsitul lor, inseamna sfarsitul… tuturor. Sarmani batrani ancorati in material, speriati de moarte!

Altii, cred cu tarie in viata vesnica de dupa moarte si de trecerea lor de pe pamant in rai. Acestia devin „supercredinciosi“ chiar bigoti la batranete, incercand cu disperare cateodata sa cumpere cu bani „iertari bisericesti“ pentru pacatele tineretii. Oricum, ar fi, aceasta batranete profunda este perioada unor mari framantari si dileme intelectuale si spirituale. Batranii maturi, au o cu totul alta perceptie a timpului.

Daca in tinerete ne gandim in perioade de ani, la batranete numaram lunile, zilele si apoi spunem cateodata: „a mai trecut o noapte… si am prins o noua zi!“. Dar, despre ce ne asteapta dupa, despre moarte si ce este raiul si ce este iadul, data viitoare.