TIMIS. Ascunsa de privirile trecatorilor si totusi la vedere, cripta in care isi doarme somnul de veci Ferencz Bogdanovich poate deveni un obiectiv turistic pentru judetul Timis. Este, insa, prea putin promovata, ba chiar deloc de catre cei care se ocupa de asta in judet.
Aceasta se afla la iesire din localitatea Poeni, spre Pietroasa, in estul judetului Timis, la baza unul deal. Intre cripta si drumul principal, un fir de apa siroieste printre pietre. E usor de trecut la pas, iar cripta are usa deschisa, astfel incat orice trecator curios poate intra.
Dar de ce este asa speciala aceasta cripta? Pentru ca are o poveste ca-n filme, scoasa la lumina de prinbanat.ro. Cel care isi duce aici somnul de veci, Ferencz Bogdanovich a fost fiul Maresei (Maria Sa – cum ii spuneau oamenii locului), Leopoldina Stojánovits, o contesa prusaca ce detinea domenii in satul Poieni din judetul Timis. A fost extrem de respectata de oamenii locului si inca, dupa multi – multi ani, inca se mai vorbeste despre ea.
Leopoldina Stojánovits s-a nascut la 1 noiembrie 1841, in familia nobiliara Stojánovits de Gojzest, pe mosia din Novi Bečej (Serbia). S-a casatorit cu capitanul sarb Vilibald Bogdanovich (Oradea, 16 aprilie 1813 – Zrenjanin, 1878), militar dar si proprietar al unui conac si al unei ferme de pe teritoriul actual al Međa (Serbia) si al domeniului de la Poieni Strambu (jud. Timis), mostenit de la tatal sau, David Bogdanovich.
Sursa foto: Facebook/Ascuns prin Transilvania
Impreuna au avut un fiu, pe Ferencz, nascut in 1862, insa Leopoldina a intentat 5 ani mai tarziu divortul, acuzandu-si sotul de infidelitate. Se spune ca a cumparat judecatorii, ba mai mult, acestia au decis ca o parte din mosia Poieni sa ii revina. In 1878, Vilibald a decedat si intreaga sa avere a fost mostenita de catre fiul sau, Ferencz iar Leopoldina a devenit administrator al intregii averi.
Dupa doar cateva luni de la divort, Leopoldina s-a recasatorit cu contele prusac Karl von der Osten-Plathe. Acesta fiind cumnatul lui Otto von Bismarck a reprezentat pentru ea un bilet de intrare in randurile marii nobilimi. S-a mutat impreuna cu noul sot si cu Ferencz intr-un palat din Nürnberg insa dupa moartea contelui Karl (la doar cativa ani de la casatorie) a inceput sa frecventeze mult si saloanele resedintelor nobiliare din Budapesta, devenind prietena cu majoritatea conteselor maghiare.
A vizitat localitatea Poieni intotdeauna vara, timp de 2-3 luni pe an, unde s-a relaxat intr-o cabana foarte izolata, aflata pe varful unui deal dar, desigur, inconjurata de anexe cu servitori. Satenii isi amintesc pana astazi ca Leopoldina era urcata de fiecare data cu ajutorul unui scaun, fixat pe o platforma, ce era purtata pe umeri de 4 oameni. Si pana la venirea primelor semne ale toamnei nu mai cobora in sat.
Insa viata linistita i-a fost zdruncinata in 1881: Ferencz a murit impuscat intr-un duel pentru o fata, la doar 19 ani. Indurerata, se spune ca atunci cand i s-a adus trupul baiatului, a stat incremenita ore in sir, apoi l-a spalat si pregatit singura pentru inmormantare. Ferencz a fost inmormantat intr-o cripta provizorie in Budapesta si cateva luni mai tarziu a fost adus in Poieni, coltul lui de lume preferat, cu ajutorul mocanitei, prin Faget, pe afet de tun, pana la intrarea intr-o cripta maiestuoasa, sapata in stanca, construita intre timp cu sprijinul rudelor Stojánovits din Banat.
La doar un an de la inhumare, cripta din Poieni a fost jefuita pentru prima data si cadavrul scos din sicriul cu capac de cristal si aruncat pe malul raului care trece prin fata. Leopoldina, suparata, a zidit incaperea cu sicriul si a comandat si o poarta imensa din fier forjat la intrare. Dezamagita si sfasiata de durere, dar si fiindca locul ii amintea prea mult de fiul ei, a decis sa nu mai vina in Poieni.
Contesa Leopoldina von der Osten-Plathe s-a stins la 6 noiembrie 1913, in fostul Hotel Bristol din Budapesta, intr-o saracie extrema. A fost inmormantata in cimitirul Kerepesi.
Daca va duce drumul prin aceste locuri de poveste si daca aveti curaj sa intrati in cripta, din prima incapere se poate observa cu ochiul liber cum intrarea in cea de-a doua incapere este zidita, insa o bucata destul de mare de perete este prabusita, astfel ca se pot vedea, cu ajutorul unei lanterne,chiar fragmente din osemintele lui Ferencz Bogdanovich.
Este foarte important, daca ajungeti in aceste locuri, sa nu incercati sa ”deranjati” prea mult cripta, sa nu rupeti bucatile de tencuiala care opresc intrarea in cea de-a doua incapere si sa nu lasati lumanari aprinse in cripta sau pe langa ea. Nu veti gasi nimic valoros in cea de-a doua incapere, cripta fiind deja jefuita in anii care au trecut.
Sursa: prinbanat.ro
Pareri
Asa, promovati si ultimele locuri virgine. Merg Tik-tokerii si distrug tot acolo
Nimic nu-i omul pe pamant,doar sufletul nemuritor ramane din el cu o constiinta mai mult sau mai putin impacata.
„Nimic nu-i omul pe pământ”… fără bani, de care are nevoie să se deshidrateze, în timp ce stă la terasă, iar migranții (un articol mai sus, pe pagina opiniei), sunt prinși în cripta grănicierilor.
Și dacă tot veni vorba, naivul de Ferencz crezu pesemne că duduia pentru care a murit în duel, va sorbi din sticluța cu otravă a Shakespeare și că se vor întâlni după moarte. Aș, ce păcăleală!
Tâlcul poveștii e că incinerearea e mai ieftină și mai practică: putea, sigur că putea, să îl facă alee în parc contesa, dar a fost mai ușor să cheltuie banii din averea soților pe contractarea unui monument fără sens trântit în mijlocul pădurii. Trezește-te turistule din hidratare!
Concluzia: nu va inmormantati rudele la vlahii salbatici ( cantecul Nibelungilor) ca va vor profana mormantul pentru a il chiureta de bijuteri.
Deci acolo s-a filmat filmul cu revolutia franceza de pe Netflix. :)) Ca istorie candva ar fi frumos sa fie renovat, desi cine stie ce orori s-au intamplat acolo.
Chiar ma intreb daca el sau cea care a scris articolul a vizitat aceasta locatie
in jur este plin de fecale…doze de bere si tot cea ce lasa prostimea in urma lor ….
dar chiar si asa ce drk e de vazut e un izlaz unde pasc linistite vacile satului wtf chiar sunteti cu toti fumatii in redactie?
Am fost acolo acum 30 de ani în tabăra de vara , la Poieni Strambu, era în același stare deplorabila( am vizitat și” castelul „unde a locuit …., nu mai erau nici cărămizile
castelului).
Amintiri frumoase.
Putea fi îngrijit de autoritățile locale, cu minim efort și bani.