SANDRA. Cea mai reprezentativa constructie din comuna Sandra, Biserica Catolica, implineste in noiembrie, 175 de ani de la sfintire. Lacasul de cult a fost „martor” al dezvoltarii localitatii, al razboaielor si altor incercari ale vremurilor. Din pacate, trecerea anilor si-a pus amprenta pe edificiul bisericesc. Acesta are nevoie urgenta de reparatii majore.
Prin negura istoriei…
Preotul paroh Dumea Bonaventura este cel care cunoaste cel mai bine istoria lacasului de cult. Daca traversezi Sandra de la Est la Vest, ori de la Nord la Sud, intalnesti oricum figura zvelta, maiestuoasa, cu doua turnuri baroce, a Bisericii Catolice care se inalta spre ceruri chiar din mijlocul asezarii. Biserica s-a ridicat in anul 1833, imprejurul unei cruci infipte in pamant in locul in care, mai apoi, in constructia deja ridicata va sclipi discret, timp de 175 de ani, luminita, numita ”Lampa vesnica”, din fata altarului.
Sfintirea a avut loc in 1836, fiind dedicata Sfantului Papa Martir Alexandru, sarbatorit anual la data de 3 mai, zi in care de drept este Hramul bisericii, spune preotul Dumea Bonaventura.
Ridicarea bisericii are stransa legatura cu nasterea localitatii Sandra. ”In data de 1 ianuarie 1833, episcopul Alexander Alagovici, de la Episcopia Zagreb, accepta rugamintile mai multor oameni nevoiasi catolici de origine germana din satele vecine Pakat-ului, pasunea pe care azi este Sandra, care nu aveau un loc de casa, si le permite intemeierea unei asezari. Aceasta primeste numele de Alexandria, in germana Alexanderhausen, in maghiara Sandorhaza iar in romana Sandra. Stema episcopului Alexander Alagovici se poate vedea, pana in ziua de azi, pe fatada bisericii, intre cele doua turnuri, sub forma unei palarii episcopale cu franjuri peste insemnele sale„ spune parintele Bonaventura.
”O biserica bolnava si trista pe dinauntru”
”La cei 175 de ani ai sai, Biserica Catolica Sandra sta inca in picioare, solemn si venerabila ca o regina, dar este bolnava si trista pe dinauntru. In ultimii 70 de ani, peste comunitatea locala, aproape toata germana, a trecut tavalugul razboiului, al deportarilor de cinci ani in Rusia si alti cinci in Baragan, confiscarea pamantului si caselor, colectivizarea, persecutarea credinciosilor de regimul comunist, in special a catolicilor, fuga treptata din tara si apoi emigrarea aproape totala au redus la minimum numarul credinciosilor. Cei care au ramas nu au avut puterea de a ingriji lacasul. Din tavan ploua in multe locuri, lemnaria acoperisului e slabita, zidurile sunt pline de igrasie. Compania de drumuri a realizat arcul de 100 de metri de sosea in jurul bisericii, dar inclinarea acestuia dirijeaza apa, in lipsa unui sant colector, spre fundatia bisericii. Urmarea este ca apa iese printre lespezi. Sandra nu poate fi imaginata fara biserica aceasta, care reprezinta emblema localitatii. Sa ne bucuram de ceea ce am mostenit, sa speram ca aceasta bijuterie arhitectonica, casa a lui Dumnezeu, va fi ingrijita cum trebuie” conchide preotul Bonavenura.
Reabilitarea bisericii, in atentia administratiei locale
Soarta bisericii este in atentia autoritatilor locale. ”Intr-adevar, biserica se degradeaza din multe, multe motive. Nu putem fi indiferenti la aceasta, deoarece pentru Sandra, biserica este un simbol. Insa este nevoie de foarte multi bani pentru reabilitare, bani pe care bugetul local nu ii are. Ca atare, in strategia de dezvoltare a comunei am prevazut sa realizam un proiect transfrontalier prin care sa fie accesata suma de 150.000 de euro, bani ce vin din fonduri europene si care vor fi alocati renovarii acestei constructii emblematice pentru Sandra. De asemenea, sprijin in demersurile noastre vom avea si de la svabii originari din Sandra, stabiliti in Germania. Acestia mi-au comunicat ca doresc sa ajute la reabilitarea lacasului de cult, edificiu bisericesc care se va regasi in viitoarea stema a comunei Sandra„ spune viceprimarul comunei Sandra, Luchian Savu.