Viorel Screciu
Cand eram mic, ca mai toti copiii, imi alegeam pentru viitor tot felul de meserii nastruşnice. Tractorist, doctor ginecolog, chiar ospatar. Cea din urma indeletnicire ma atragea pentru ca aş fi putut avea acces in bucataria cu bunatati a restaurantului acolo unde clientii, desigur, nu aveau ce cauta. Destinul a vrut sa fac cu totul şi cu totul altceva. Din perspectiva timpului imi dau seama ca alegerile ulterioare nu au fost greşite.
De ce ar fi trebuit sa imi aleg o meserie atat de periculoasa ca cea de ospatar? O meserie in care zilnic, moment de moment, te expui la tot felul de riscuri. Nu radeti! Ce te faci daca iti intra pe uşa Mutu? Sa va vad atunci pe unde scoateti camaşa? Cate zile de spitalizare achizitionati? Ei! Vedeti ca nu e o meserie uşoara ?
Lasand gluma la o parte constat,ca şi altii de altfel, ca Adi al nostru are o apetenta ieşita din comun pentru chelneri. Ca imparte pumni in stanga şi in dreapta e de inteles, pentru ca primul sport pe care l-a practicat a fost boxul... şi cum fotbal nu prea mai joaca, din cauza faptului ca şi-a uzat nasul cu prafuri, a revenit la prima dragoste. Nu inteleg de ce chelnerii i-au devenit duşmani...
Nu inteleg de ce bate chelneri şi nu bibliotecari... de exemplu? Cred totuşi, ca am inteles. Pai la trei-patru dimineata bibliotecile sunt inchise şi atunci omul, nervos fireşte, unde sa se duca sa işi astampere „setea de cunoaştere”? Da de prima uşa deschisa şi acolo ce sa vezi? Baieti şi fete cu „dinaintea” plina cu tot felul de licori. Trebuie sa intri in atmosfera... nu? Şi pe masura ce termina „volumele”, buna dispozitie se instaleaza. Dar vai! Tocmai cand lucrurile merg ca pe roate, se gaseşte un deştept cu şervet pe brat sa se bage in seama. Pai sa nu-i tragi una in freza?
Cand eram mic, ca mai toti copiii, imi alegeam pentru viitor tot felul de meserii nastruşnice. Tractorist, doctor ginecolog, chiar ospatar. Cea din urma indeletnicire ma atragea pentru ca aş fi putut avea acces in bucataria cu bunatati a restaurantului acolo unde clientii, desigur, nu aveau ce cauta. Destinul a vrut sa fac cu totul şi cu totul altceva. Din perspectiva timpului imi dau seama ca alegerile ulterioare nu au fost greşite.
De ce ar fi trebuit sa imi aleg o meserie atat de periculoasa ca cea de ospatar? O meserie in care zilnic, moment de moment, te expui la tot felul de riscuri. Nu radeti! Ce te faci daca iti intra pe uşa Mutu? Sa va vad atunci pe unde scoateti camaşa? Cate zile de spitalizare achizitionati? Ei! Vedeti ca nu e o meserie uşoara ?
Lasand gluma la o parte constat,ca şi altii de altfel, ca Adi al nostru are o apetenta ieşita din comun pentru chelneri. Ca imparte pumni in stanga şi in dreapta e de inteles, pentru ca primul sport pe care l-a practicat a fost boxul… şi cum fotbal nu prea mai joaca, din cauza faptului ca şi-a uzat nasul cu prafuri, a revenit la prima dragoste. Nu inteleg de ce chelnerii i-au devenit duşmani…
Nu inteleg de ce bate chelneri şi nu bibliotecari… de exemplu? Cred totuşi, ca am inteles. Pai la trei-patru dimineata bibliotecile sunt inchise şi atunci omul, nervos fireşte, unde sa se duca sa işi astampere „setea de cunoaştere”? Da de prima uşa deschisa şi acolo ce sa vezi? Baieti şi fete cu „dinaintea” plina cu tot felul de licori. Trebuie sa intri in atmosfera… nu? Şi pe masura ce termina „volumele”, buna dispozitie se instaleaza. Dar vai! Tocmai cand lucrurile merg ca pe roate, se gaseşte un deştept cu şervet pe brat sa se bage in seama. Pai sa nu-i tragi una in freza?
Parerea ta
-
ACEEASI CATEGORIE
