Sunt tot felul de moduri de a parasi aceasta lume. Fiecare moarte, in felul ei, este unica. Unele morti sunt eroice, altele linistite, cateva revoltatoare iar unele morti, chiar nestiute. Cred ca atunci cand sunt accidente colective (aviatice, marine) sau dezastre naturale (cutremure, eruptii etc.) aceste decese sunt o problema de karma comuna. Ca si cum Divinitatea ar aduna la un loc intr-un anume moment catastrofic, mai multi oameni, pentru a avea toti aceeasi soarta! Dar, ce te faci atunci cand moartea este stupida, cateodata chiar comica? Voi incerca, sa va descriu o moarte, care m-a obsedat ani multi. Imaginati-va la sat, afara in curte, tata si fiul, muti de beti amandoi, sarbatorind vanzarea unei case in Bocsa. La un moment dat, fiul (varu’ meu Ion) se ridica suparat, injurand si blestemand. Tatal sau Chima s-a ridicat si el si cei doi au inceput sa se impinga.
Femeile din casa au intervenit sa-i desparta. Varul Ion s-a dus in gradina si s-a intors cu un topor, invartindu-l deasupra capului, amenintand pe toata lumea. Tata Chima se repede cu un bricegut in mana, il impunge prin haina si camasa, sub bratul stang, pe varu’ Ion. Acesta se impiedica si cade intr-un sant mic, langa oratanii. Chima pleaca de acolo, tras de femei in casa. Varul Ion, bolboroseste blesteme din sant, iar sangele i se scurge pe maneca hainei. Varful briceagului l-a intepat intr-o aorta de sub bratul stang. Sangele curge tot mai tare, dar nimeni nu crede ca-i ranit, iar ratele venite langa varul Ion… „lipaira“ cu ciocul lor, tot sangele din sant. Dupa o lunga vreme de zvarcolit, varul Ion pierde mult sange si… moare. Procuratura avea sa declare legitima aparare pentru tata Chima, care s-a aparat cu un briceag in fata unui topor.
Tragedia in familie era de nedescris. Femeile jelesc, pregatesc inmormantarea iar la pomana lui Varutzu’ Ion, taie ratele (care-au baut sangele martirului) si le dau la masa ….musafirilor. Ca intr-un roman kafkian, unde personajele pleaca literalmente cu o bucata din cel decedat, intr-o forma de…..canibalism involuntar. Astfel varu’ Ion avea sa moara, impuns de un mic briceag, (mai rau decat mistretul pe care l-a casapit el cu toporul, in urma cu un an!)