Cand filmul devine realitate: o inventie inspirata de Avatar ar putea ajuta oamenii grav bolnavi

Un implant a carui functionare pare desprinsa din filmul Avatar ar putea fi solutia salvatoare pentru bolnavii paralizati. Miscarile pot fi comandate cu ajutorul gandurilor, printr-o inventie la limita fantasticului.

Folosind o tehnologie care se inspira din aceea utilizata de regizorul James Cameron in celebrul sau film din 2009, savantii americani au conectat creierul unei maimute la maduva spinarii ce apartinea unei alte maimute, aflata intr-o stare de paralizie artificiala, indusa de catre medici, scrie realitatea.net

Maimuta constienta a putut apoi sa controleze miscarile celei de-a doua primate doar prin intermediul gandurilor sale, desi nu era deloc conectata la muschii membrelor pe care incerca sa-i controleze.

Unul dintre autorii studiului, Maryam Shanechi de la School of Electrical and Computer Engineering din cadrul Universitatii Cornell, a declarat: „Am demonstrat ca un subiect poate sa controleze un membru paralizat doar prin intermediul gandurilor sale. Aceasta descoperire ar putea avea potentialul de a-i ajuta pe pacientii paralizati sa-si recastige controlul asupra propriilor membre”, a adaugat ea.

In timpul testelor de laborator, inginerii si specialistii in stiinte neuronale de la Universitatea Cornell au utilizat electrozi pentru a conecta creierul unei maimute la maduva spinarii ce apartinea unei alte maimute. Un computer a decodat si a transmis apoi semnale neuronale intre cele doua primate.

Prima maimuta, denumita „stapan”, era legata intr-un scaun special in fata unui monitor de computer pe care era afisat un cursor si un cerc verde care se misca intre doua puncte.

Al doilea animal, denumit „avatar”, era complet sedat, intr-o incinta separata, iar unul dintre bratele sale era legat de un joystick manevrabil la 360 de grade.

Acel joystick era folosit pentru a misca cursorul si pentru a urmari acea tinta circulara de pe un ecran similar cu cel prezent in fata „stapanului”.

in momentul in care „stapanul” se gandea sa miste cursorul, semnalele sale cerebrale erau decodate pentru a determina una dintre cele doua tinte la care se gandea. Aceste date erau transmise apoi in timp real catre maduva spinarii ce apartinea „avatarului” adormit, al carui brat manipula acel joystick, in conformitate cu dorinta „stapanul”. De fiecare data cand cursorul isi atingea tina, „stapanul” primea o recompensa – suc de fructe.