Cazarma si depozit de făină al cetatii, planuit drept parlament regional in Imperiu, ajuns locul in care se imparte dreptatea la Timisoara. Istoria de 170 de ani a palatului cu peste 300 de incaperi. VIDEO

TIMISOARA. Palatul Dicasterial este una dintre cele mai impunătoare și frumoase clădiri din Timișoara, care de-a lungul existenței sale a îndeplinit mai multe funcțiuni. Lucrările la impozanta clădire de la capătul străzii Eugeniu de Savoya au început în urmă cu exact 170 de ani, pentru a fi finalizate 5 ani mai târziu.

Povestea clădirii începe la jumătatea secolului al XIX-lea, în timpul mandatului de primar al lui Johann Nepomuk Preyer, cel care a condus Timișoara timp de 14 ani, într-o perioada tulbure a istoriei, cea a revoluțiilor burgheze.

Numele de „Dicasterial” provine de la grecescul „dikasterion”, care denumea în antichitate curtea cu juri.

Pe locul pe care astăzi se înalță edificiul, la inceputul secolului al XVIII-lea, se afla o cazarmă, denumită apoi Casa Administrației Camerale și locuința episcopului catolic. Între 1754 și 1758 în spațiul ocupat acum de palat se afla și depozitul de faină al Cetății Timișoarei.

Planurile pentru construcția Palatului au fost întocmite cu 6 ani înainte ca meșterii să se apuce de lucru, după asediul Timișoarei și încheierea revoluțiilor burgheze din întreaga Europă. Din 1849, în această zonă a imperiului, ia naștere provincia Banatul Timișean și Voivodina Sârbească, care avea să aiba capitala la Timișoara.

„Dicasterialul a fost făcut într-un timp record. A fost construit să fie Parlamentul Republicii, sau Tării de coroană, Voivodina Sârbească și Banatul de Timișoara. Țara asta a fost înființată după Revoluția de la 1848. Împăratul a câștigat conflictul, care a fost aproape ca un război, iar Timișoara a fost asediată în timpul Revoluției timp de 107 zile. În partea centrală sunt încă 3 ghiulele încastrate în zidurile unor case, două din ele chiar aproape de Dicasterial. Astfel ia naștere această țărișoară în 1849, Timișoara devine capitală, iar 6 ani mai târziu, în 1855 începe construcția clădirii Parlamentului. Clădirea e gata în 5 ani de zile, însă tot atunci e gata și cu țărișoara. Regiunea a funcționat 11 ani. A existat Parlament la Timișoara care a funcționat însă în Palatul Baroc. Clădirea se termină în timp record, și devine clădire administrativă. Era cea mai mare clădire a orașului și a fost așa mult după, dacă nu mă înșel, până s-a construit mall-ul„, a declarat cu ceva timp în urmă pentru opiniatimisoarei.ro, Ludovic Satmari, cunoscut ghid de turism la Timișoara.

După cinci ani, clădirea se întindea pe patru strazi. Palatul avea trei curți interioare, 273 de camere birouri, 34 de camere pentru servitori, 34 de bucătării, 65 de celarii și 27 de magazii. Totodată, avea 365 de ferestre.

Palatul a fost ridicat în stilul renașterii italiene, imitând Palazzo Strozzi din Florența.

De-a lungul anilor, clădirea a îndeplinit mai multe roluri administrative, iar timișorenii au numit-o Cazarma Funcționarilor. Ulterior, subsolul a fost folosit drept loc de arest preventiv.

„Fiind așa mare, la vremea respectivă timișorenii glumeau pe seama ei și îi spuneau Cazarma Funcționarilor, pentru că doar cazarmele mai erau așa mari. O vreme a fost acolo și închisoare, și tribunal. Închisoarea era la subsol și se auzeau zgomote de acolo. Clădirea e foarte mare. Are 3 curți interioare, una dintre ele acoperită, 6 intrări și ferestre cam câte zile sunt într-un an. De fapt are vreo 360 de încăperi, așa se zicea într-o descriere de atunci„, a mai spus pentru opiniatimisoarei.ro ghidul Ludovic Satmari.

Mai exact, în subsolul Palatului nu a fost tocmai o închisoare, ci doar arestul preventiv.

„Nu a fost închisoare aici, a fost arestul preventiv. Aici îi aduceau pe toți, pentru că acum 150 de ani aproape pentru orice faptă erai arestat preventiv. Prima dată te arestau și apoi scoteau de la tine ce doreau. Cu certitudine spun că închisoare nu a fost aici, ci arestul preventiv. Puteau fi ținuți aici cât era arestul preventiv la acea vreme„, a explicat pentru opiniatimisoarei.ro, fostul judecător al Curtii de Apel Cristian Pup, un pasionat de istorie.

VIDEO: George Stefanita si filmari aeriene thefilmsquad.ro

În Palat au funcționat de-a lungul anilor Tribunalul Regal, Procuratura Visteriei, Serviciul de Impozite, Inspectoratul Școlar, Serviciul de Arhitectură, Direcția Financiară, Oficiul Cadastral, Serviciul de Cartografie, și a fost chiar și sediu al Poștei și Telegrafului.

„Fațadele sunt structurate în registre orizontale, ritmate doar prin șirul ferestrelor. Ornamentele de la ferestre se reduc la colonetele ce flanchează ferestrele de la primul etaj. Imobilul intervine în peisajul urban printr-o modificare de proporții a ambientului. Impunându-se prin dimensiuni, singularitate și semnificație, palatul în stil renascentist exprima pronunțat funcția de reprezentare care i-a fost atribuită. Volumul masiv și supradimensionat scoate din scară vecinătățile din care se asigură doar o vedere parțială a monumentalului„, notează timisoara.uvt.ro.

În zilele noastre, două dintre curțile interioare sunt descoperite, iar cinci dintre porți asigură intrarea în aceste zone. Prin cea de-a șasea se pătrunde în a treia curte interioară, din zona Pieței Țarcului, ea fiind acoperită.

Două dintre intrări se află pe strada ce poartă numele lui Eugeniu de Savoya, eliberatorul Timișoarei. O a treia intrare este așezata în zona strazii Martin Luther, cea care în anii ’40 a purtat și numele primului ministru britanic Winston Churchill.

Alte două intrări se află de cealaltă parte a clădirii, în zona pieței ce poartă numele unui simbol al dreptății, Vlad Țepeș.

În zilele noastre, podul clădirii este unul imens, având și mici ferestre prin care pătrunde lumina naturală. Are grinzi de stejar din 1855, perfect conservate.

„Grinzile pe care le vedeți sunt din stejar și sunt puse din 1855. Zonele despărțitoare dinspre etaje sunt făcute cu grinzi de stejar. În fundație sunt butuci de stejar. Tot ce vedeți ca structură de rezistență a acoperișului este cu lemnărie din 1855. Încă un detaliu foarte important, la momentul în care a fost construită, clădirea avea 365 de ferestre„, mai preciza pentru opiniatimisoarei.ro, fostul judecator Cristian Pup.

In subsolul clădirii, prinse în scările de lemn, încă se mai află inelele de metal de care erau legate lanțuri și pe acestea erau puse cele ale deținuților, pentru a fi duși în celulele din arest.

La începuturi, Palatul Dicasterial a fost vopsit în gri, însă la jumătatea anilor 2000, imobilul a fost reabilitat și adus la culoarea pe care o are în zilele noastre.