Ce fonduri europene negociaza Romania la Bruxelles: Intre 40 si 45 de miliarde euro. Un VETO la bugetul UE ar consolida imaginea Romaniei de stat problema

Romania a avut la dispozitie aproximativ 34 de miliarde de euro fonduri europene in 2007 – 2013 si, potrivit scenariilor de lucru oficiale, negocierile care vor demara in aceasta saptamana la Bruxelles au ca miza un minim de 40 de miliarde si un maxim de 45 de miliarde, bani europeni alocati tarii noastre in intervalul 2014 – 2020, afirma Centrul Roman de Politici Europene (CRPE), intr-o ampla analiza dedicata care se axeaza asupra conditionalitatilor europene si a oportunitatii folosirii dreptului de VETO in aceste negocieri, noteaza Hotnews.ro.

„Cu alte cuvinte Romania oricum va primi in viitor mai multi bani de la UE decat are alocati in prezent, dilema este cat de multi. In aceste conditii, discutiile despre VETO trebuie sa tina cont de cifrele aflate pe masa. Dupa precedentul candidaturii Serbiei, un VETO la buget ar consolida imaginea Romaniei de stat – problema care abuzeaza de cazurile cand unanimitatea este necesara„, este una dintre concluziile studiului CRPE.

Potrivit acestui studiu, Romania, ca si celelalte state beneficiare, nu mai poate „intra la masa plecand de la cresterea bugetului propusa de Comisie”. „Miza acum este sa limitam cat mai mult taierea bugetului. Deocamdata, in toate variantele vehiculate, alocarile pentru Romania pe viitoarea perioada de programare vor fi mai mari decat ce a avut pana acum si nu a reusit sa cheltuiasca„, se arata in raportul citat.

Iata mai jos principalele elemente ale acestui studiu:

Propunerea Bruxelles-ului: peste o mie de milioane de euro

Negocierile privind viitorul cadru financiar multianual 2014 – 2020 (MFF) – bugetul UE pe urmatorii sapte ani – au pornit de la propunerea Comisiei Europeane care a cerut o suma totala de 1,025 miliarde de euro (credite de angajament) in crestere cu cu 4,8% fata de bugetul pe 2013. (In credite de plata suma ceruta de Executivul de la Bruxelles este de 972,2 miliarde de euro, o crestere cu 6,8% fata de bugetul pe 2013). De la lansarea propunerii Executivului de la Bruxelles (iunie 2011) au fost vehiculate mai multe variante de compromis . Toate, in scadere fata de bugetul cerut initial de Comisie.

Variantele de scadere a bugetului UE (in ordine cronologica)

Reducerea cu 100 miliarde de euro fata de propunerea Comisiei Europene a fost varianta vehiculata in negocierile MFF in cadrul reuniunilor din Consiliul pentru Afaceri Generale in cursul anilor 2011 – 2012, in special de reprezentantii statelor net contributoare.

Reducere cu 200 de miliarde de euro fata de propunerea Comisiei Europene – variante vehiculata de presa europeana ca ultima solutie de compromis pentru a rezolva problema MFF in cursul anului 2012.

Reducerea cu 50 de miliarde de euro fata de propunerea Comisiei Europene – compromis recent avansat de Presedintia cipriota cu mai putin de o luna inaintea Consiliului European pentru buget (22-23 noiembrie)

Reducere cu 75 de miliarde de euro de euro fata de propunerea Comisiei Europene – ultima varianta de compromis propusa de presedintele Consiliului European Herman Van Rompuy cu o saptamana inaintea Consiliului.

O parte din contributorii neti la bugetul Uniunii Europene au amenintat ca vor folosi dreptul de veto daca reducerile la viitorul buget al UE nu vor fi suficient de consistente. Plutonul celor mai vehemente pozitii a fost condus de Marea Britanie.

Ultimele variante de compromis mai introduc insa o amenintare, dreptul de VETO ar putea fi folosit si de tari din interiorul grupului beneficiarilor neti care, nemultumite de nivelul alocarilor ori de conditii noi pentru sumele viitoare ameninta cu blocarea bugetului UE. Exista insa determinarea Germaniei care doreste un compromis pe bugetul UE anul acesta (si pentru ca un blocaj pe buget ar nelinisti si mai mult pietele financiare). 2013 va fi an electoral in multe state membre cheie din zona euro si, in plus, trebuie avansate negocierile pe alte teme sensibile precum uniunea bancara, modificarea tratatelor, uniunea monetara.

Principalii actori ai negocierilor

–    Better Spending Group: Statele membre UE net contributoare vor reduceri substantiale la propunerea avansata de Comisia Europeana si, implicit, la contributiile nationale la bugetul european.
–    Friend of Cohesion Group: 15 state membre, beneficiare nete in actuala perioada de programare (2007-2013), se opun categoric reducerii si sustin alocarile propuse de Executivul de la Bruxelles.

Negocierile pentru ROMANIA: castiga, pierde sau (se) blocheaza

Cu bugetul pe 2013 blocat, cu un al doilea impas asupra propunerii cipriote,  presedintele Consiliului European a venit saptamana trecuta cu varianta reducerii cu 75 de miliarde de euro.

Pentru prima data, inaintea Consiliului pentru buget de pe 22-23 noiembrie, cabinetul presedintelui Herman Van Rompuy a avut discutii bilaterale cu toate echipele de negociatori din statele membre. Una din primele tari care a aflat de la ce sume vor pleca discutiile pentru Consiliul European a fost Romania, a carei echipa de negociatori a fost formata din reprezentantii Ministerului Afacerilor Europene, Ministerul Afacerilor Externe si Administratiei Prezidentiale. Mesajul pentru Bucuresti al cabinetului van Rompuy: Uitati de propunerea Comisiei Europene! Se va pleca de la minus 50 de miliarde de euro in jos. In acelasi timp, a existat sugestia cabinetului lui van Rompuy ca, avand in vedere performantele „modeste” din actuala perioada de programare, Romania sa aiba si pretentii corespunzatoare.

Analistii, expertii si negociatorii consultati de CRPE atrag atentia asupra a doua chestiuni „ascunse” in propunerea presedintelui Consiliului:

1. Propunerea lui Van Rompuy leaga alocarile viitoare destinate Romaniei de rata de absorbtie a banilor UE in actuala perioada de programare (2007 – 2013). Acesta este un punct cheie pentru Bucuresti.
2. Propunerea lui Van Rompuy influenteaza si alocarile pentru Politica Agricola Comuna (PAC) mai ales in privinta noilor state membre, printre care si Romania. Este posibil ca acestea sa primeasca in continuare mai multi bani decat in actuala perioada de programare, pentru a ajunge la aceleasi plati directe ca si statele bogate, dar intr-un timp mai lung decat stabilit prin propunerea de reforma PAC a Comisiei Europene.

Propunerea lui Van Rompuy schimba unele detalii cheie in interiorul propunerilor pentru Politica Agricola Comuna:

a) Pentru statele membre noi era prevazuta o crestere graduala a platilor directe pentru agricultura mai mare decat pentru statele bogate, astfel incat sa fie reduse diferentele dintre subventiile primite. Romania ar fi urmat sa ajunga la media subventiilor din UE in 2017. Propunerea lui van Rompuy muta acest obiectiv pentru 2020. Pentru Romania, aceasta modificare, daca va fi acceptata, inseamna ca ritmul de crestere al nivelului platilor va fi mult mai mic decat se astepta.
b) Alte elemente cheie din propunerea de reforma a PAC sunt si ele vizate de propunerea lui van Rompuy. Unele modificari flexibilizeaza conditii pe care propunerea de reforma PAC facuta de comisarul Dacian Ciolos le dorea obligatorii si muta decizia la nivel national. Statele membre bogate sunt avantajate de unele schimbari iar principiul sustenabilitatii din reforma PAC este afectat. Astfel, plafonarea platilor directe la 300.000 de euro ramane la alegerea statelor membre. In Romania, va insemna practic ca aceasta plafonare nu va exista avand in vedere lobby-ul marilor latifundiari in detrimentul micilor producatori.

Romania, calculele pentru banii pe coeziune

Una din marile temeri, care a circulat in randul oficialilor de de la Bucuresti si care a fost si vehiculata, destul de voalat, in cadrul negocierilor din Consiliile pentru Afaceri Generale s-a referit la slaba performanta a Romaniei din perioada 2007-2013, cand pana acum nu a reusit sa utilizeze nici 10% din fondurile nerambursabile ce i-au fost puse la dispozitie prin actuala perioada de programare. Tari din grupul „Better spending” au spus practic: sa le dam celor cu rata mica de absorbtie in functie de cat au cheltuit.

Surpriza neplacuta a Bucurestiului a venit odata cu propunerea lui Van Rompuy care, la art. 45 arata: „Pentru statele membre a caror rata cumulata a platilor (n.n facute de Bruxelles) in perioada 2007-2011 raportat la alocarile de care beneficiaza pentru 2007-2013 este mai mica de 60% din media UE 27 (n.n care este 33%) alocarile nationale nu ar trebui sa creasca cu mai mult de 15% comparativ cu actuala perioada de programare”.

Romania este statul membru al UE aflat in aceasta situatie. Rata ei de absorbtie la sfarsitul lui 2011 nici nu ajunge la un procent cu doua cifre. „Practic este singularizata Romania prin acest articol”, a precizat pentru CRPE un oficial apropiat negocierilor. De la sperantele estimate la o crestere cu aproape 30% a alocarilor viitoare, practic Romania ar mai putea sa obtina pe coeziune doar cu 15% mai mult.

Cat pierde Romania din ce putea castiga

Romania va ramane, insa, in viitoarea perioada de programare, beneficiar net al bugetului UE. Potrivit calculelor Ministerului de Finante pe urmatorii sapte ani Romania va trebui sa vireze la bugetul UE in contul contributiei proprii o suma totala de aproximativ noua miliarde de euro fata de opt miliarde cat trebuie sa contribuie pana in 2013.

Cat ar putea insa primi Romania prin bugetul viitor pentru coeziune si pentru agricultura?

Vestea proasta: mai putin cu aproximativ cinci miliarde de euro fata de asteptarile cele mai optimiste. Vestea buna: mai mult decat avea pana acum.

Cat putea primi: Romania va trebui sa intre in negocieri cu resemnarea ca nu va mai primi cat ar fi sperat. Aceasta decizie este deja luata. Una din estimarile oficiale initiale pe care expertii initiale CRPE le-au putut consulta se refera la o crestere cu 31% a alocarilor viitoare (pachetul complet: agricultura plus fonduri prin politica de coeziune). Daca in actuala perioada de programare Romania a avut la dispozitie aproape 34 de miliarde de euro din 2014 ar fi putut beneficia de 45 de miliarde de euro. Daca propunerea initiala a Comisiei Europene ramanea in picioare.

Cat poate pierde: Chiar si in varianta pierderii procentului de crestere la care spera, Romania va putea beneficia de o finantare net superioara fata de actuala perioada de programare si va putea ajunge la 40 de miliarde de euro. Cresterea intr-un astfel de scenariu ar fi de numai 15-16% fata de cat are in prezent.

Cu sau fara VETO!

Cu o saptamana inaintea Consiliului European, dupa ce la nivel politic a fost transata dilema legata de cine va fi negociatorul Romaniei la reuniunea la nivel inalt, a aparut public varianta folosirii dreptului de VETO in cazul in care planului lui Van Rompuy ramane in picioare.

Folosirea VETO. Varianta folosirii VETO a aparut intr-un memorandum interministerial la nivelul Guvernului Romaniei chiar inainte de aparitia oficiala a propunerii van Rompuy.

Practic, oficialii romani au simtit ca ideea legarii fondurilor viitoare de rata curenta de absorbtie plutea in aer si au analizat scenarii de reactie. Potrivit textului memorandumului, consultat de expertii CRPE, in cazul raportarii alocarilor viitoare la actualele performante Romania ar putea folosi dreptul de veto in cadrul Consiliului. O astfel de optiune ar paraliza practic negocierile.

Dupa aparitia variantei van Rompuy, Guvernul Romaniei a deschis public discutia despre dreptul Romaniei la VETO si chiar a promovat insistent o astfel de abordare. Din pacate, inainte de a pune argumentele si cifrele in discutie, chestiunea VETO-lui a devenit una politica in Romania si risca sa scada sansele de a obtine un rezultat mai bun in cadrul negocierilor.

Romania are putine variante in negocierile privind viitorul buget. Este in lotul beneficiarilor, iar regulile jocului sunt facute de contributorii neti. Din grupul celor care asteapta sa primeasca bani, Romania are cea mai slaba performanta. Folosirea dreptului la VETO ar fi impotriva pozitiei Germaniei, cel mai mare contributor la bugetul UE.

Precedentul: Romania si ‘practica’ VETO

O situatie recenta in care Romania a ales sa invoce posibilitatea dreptului de veto a fost oferirea statului de tara candidata Serbiei. Este cunoscut acum ca Romania a legat acel dosar de aderarea la Schengen. A fost important atunci ca a avut:

a) sprijinul raspicat si fara precedent al Presedintiei UE (detinuta de Polonia la acel moment)
b) avantajul moral ca aderarea Romaniei la spatiul Schengen fusese blocata pe alte motive decat cele incluse in tratat. Presedintia poloneza a vorbit atunci de „incalcarea promisiunii facuta Romaniei la aderarea la UE” prin care se stipula ca, daca va indeplini criteriile de aderare la spatiul fara frontiere va putea deveni membru al Schengen.

Romania a obtinut atunci promisiunea informala privind aderarea la Schengen, promisiune apoi pierduta dupa criza politica interna din vara.

Insa chiar si in conditiile mai sus pomenite (sprijinul Presedintiei UE si avantajul moral), legarea de facto a candidaturii Serbiei de aderarea la Schengen a lasat o impresie proasta, Romania facand figura de stat care ignora interesele majore ale UE de a stabiliza Balcanii (negocierile Serbia – Kosovo in care UE investise enorm) pentru a-si rezolva problemele proprii. Cu alte cuvinte, fluturarea veto-ului a adus Romaniei rezultat pe termen scurt (neconcretizat din motive interne), dar a afectat puterea de negociere si statutul tarii pe termen lung.

Revenind la aceste negocieri in sine, realist vorbind Romania (si celelalte state beneficiare) nu mai pot intra la masa plecand de la cresterea bugetului propusa de Comisie. Miza acum este sa limitam cat mai mult taierea bugetului.

Variantele folosirii VETO-ului sunt teoretic urmatoarele:

1. VETO de la usa – amenintarea preventiva. Scenariul s-a intampla deja partial, premierul Victor Ponta vorbind despre veto, idee primita cu rezerve de presedintele Basescu. Romania nu isi poate permite sa foloseasca amenintarea cu VETO de la Bucuresti. Nu se afla in situatia contribuabililor neti la bugetul UE, in general state din zona euro, care au pe langa responsabilitatea bugetului UE si pe cea a salvarii statelor puternic indatorate.

A bloca negocierile inseamna a nu mai negocia nimic.

2. VETO pe masa – negociezi in timp ce afirmi deschis posibilitatea de a bloca. Romania nu isi poate permite sa negocieze cu VETO-ul pe masa, pozitie de forta in care ar putea pierde un aliat cheie – Germania – cel mai mare contributor la bugetul UE si care doreste un compromis cat mai rapid pe buget. De asemenea, pozitiile si nuantele din grupul „Prietenii coeziunii”, in special ale Poloniei – cel mai mare beneficiar net al bugetului UE si cel mai disciplinat stat la nivel macroeconomic – trebuie atent analizate.

3. VETO sub masa – negociezi cu prezumtia implicita de blocaj, fara o amenintare deschisa. Romania are motive legitime de nemultumire fata de varianta van Rompuy.

Principiul de diferentiere este ceea ce enerveaza oficialii de la Bucuresti, din ambele tabere politice. Rezultatul in sine, chiar in varianta defavorabila, inseamna oricum o crestere a alocarilor viitoare fata de cele prezente, deci nu se justifica un VETO.

Negociatorii Romaniei ar trebui sa se lupte pentru ca Romania sa nu fie singularizata prin legarea viitoarelor alocari de rata curenta de absorbtie.