Ce mai inseamna sa fii banatean? Interviu cu profesorul Remus Cretan: ‘N-a numarat nimeni cati banateni autentici mai sunt’

Ce mai inseamna in ziua de azi sa fii banatean? Profesorul Remus Cretan de la Departamentul de Geografie al Universitatii de Vest din Timisoara ne explica de ce identitatea banatenilor este in criza si care sunt punctele slabe si punctele forte ale  Banatului contemporan.

Remus Cretan este un reputat profesor al Universitatii de Vest care a publicat numeroase studii si carti cu privire la aspectele socio-economice, istorice si geografice ale Banatului. Banatean autentic si bun cunoscator al problemelor cu care se confrunta comunitatile din Banat, profesorul Remus Cretan a explicat pentru opiniatimisoarei.ro ce mai inseamna in ziua de azi identitatea banateana, care sunt cauzele decalajului dintre Banatul de Campie si Banatul Montan, dintre mediul urban si cel rural sau cat de toleranti mai suntem fata de cei veniti din alte regiuni.

Domnule Cretan, sunteti un cercetator cunoscut si apreciat in mediul academic dar mai putin cunoscut de catre publicul larg. Spuneti-ne mai multe despre dvs. Care sunt principalele dvs. contributii academice la problematicile de interes regional?

Poate ca este mai bine sa nu fi cunoscut in prezent dar sa lasi in urma taina actualului pentru generatiile viitoare. Prin ceea ce scriem, sa construim poduri de legatura in lumea ideilor, indiferent ca acestea sunt de popularizare sau adresate lumii academice.
Contributiile mele academice sunt o farama de nisip in noianul atat de incercat al lumii stiintifice banatene. Am incercat sa particip cu unele lucrari geografice la intelegerea spatiului etnic, confesional si electoral din Banat, publicandu-mi teza de doctorat „Etnie, confesiune si comportament electoral in Banat: structuri teritoriale, traditie, actualitate” la Editura Universitatii de Vest, in anul 2006. Data fiind relatia dintre elementul etnic si cel toponimic, in anul urmator am beneficiat de o fructuoasa colaborare cu dl prof univ dr Vasile Fratila si am publicat impreuna lucrarea „Dictionar geografico-istoric si toponimic al judetului Timis”, tot la EUVT. Mai mult, dupa finalizarea unui grant de cercetare pe tema marginalizarii tiganilor (romilor), am considerat sa public lucrarea ‘Marginalitate sociala si spatiala: conceptualizare si topologie in cazului romilor din Banat si sudul Crisanei’. In prezent, sunt implicat impreuna cu dl. prof. dr. Boldureanu Ioan Viorel, prof. dr. Hedesan Otilia si alti autori etnografi si istorici din Timisoara in elaborarea unui atlas etnografic al judetului Timis.

De unde vine preocuparea dvs. pentru Banat? Ce v-a determinat sa va concentrati asupra acestei regiuni?

In primul rand, „mi-s banatan” de la Vasiova. La liceul din Bocsa aveam colegi maghiari, germani, tigani, iar vecinii mei de „breazda” erau romani si maghiari, cu care am convietuit extraordinar. Mai mult, mama e nemtoaica din Steierdorf, loc unde imi petreceam multe din vacantele de vara.
Banateanul de munte isi dorea sa cunoasca „capitala Banatului”, sa simta mirosul cultural al etniilor si confesiunilor din campia banateana, sa patrunda pe cararile de munte locuite de cehi, sa cunoasca satele de defileu in care traiesc sarbi. Iata o pleiada de factori si de impulsuri cognitive pornite din radacina unui banatean nelinistit, dornic sa-si cunoasca regiunea.

Care sunt marile tendinte si fenomene sociale care se petrec in Banat? De ce ar trebui sa ne temem?

Nu cred ca ar trebui sa ne temem de nimic. Societatea banateana isi urmeaza cursul firesc al nemuririi. Poate ca nu se mai simte atat de mult gustul fructului intercultural, atat de activ ca odinioara, dar pastram inca adanci amprente multietnice pe care le putem valorifica in spatiul social si economic regional.
Singurul lucru care ma ingrijoreaza sunt actiunile de protest „Noua Dreapta”. Nu sunt de acord cu acapararea ilicita de catre unele clanuri de romi a zonei centrale, dar instigarile de tip xenofob, stigmatizarea, nu ne fac cinste noua, ca banateni. Avem o traditie de spatiu al bunei convietuiri interetnice, de ce sa ne patam trecutul?
Populatia Banatului se inscrie in fenomenele sociale generale din tara noastra, din nefericire cu o tendinta de imbatranire a populatiei si de emigrare a tinerilor in strainatate. Sub aspect economic, traim sub semnul fatidic al foamei de a atrage investitori straini. Neoliberalismul este un fenomen global, dar modalitatea in care acesta actioneaza nu este una civica; consultarea populatiei se face la nivel pompieristic sau nu se face. Pe de alta parte, in domeniul agricol au fost vandute mii de hectare unor straini care mentin terenurile nelucrate, doar in scopul de a specula piata de vanzare la un pret superior. Ce tendinta socio-economica sa aiba un sat cu sol cernoziomic, bogat, cand terenurile agricole nu sunt lucrate? Cea mai acuta problema este ca, in mileniul al treilea, populatia se confrunta cu o infrastructura precara de transport. De exemplu, este o adevarata aventura sa calatoresti cu trenul de la Timisoara la Resita. Ce sa mai vorbim de traficul in orase, blocat de lucrari de intretinere a unor sosele care nu rezista pe termen indelungat. Banateanul, si romanul in general, trebuie sa invete ca Uniunea Europeana ne pune la dispozitie o serie de fonduri, de proiecte pentru dezvoltare, doar ca avem nevoie de persoane pe care sa le instruim in accesarea acestor fonduri.

Vedem statisticile oficiale in care foarte multi indicatori economici si sociali dau judetul Timis printre cele mai avansate din tara. Totusi, daca ne uitam la cealalta jumatate a Banatului – judetul Caras-Severin -, aceeasi indicatori se afla la polul opus. Ce se intampla cu Banatul de munte? De ce credeti ca exista o diferenta atat de mare intre cele doua judete?

Comparatia si concurenta intre munteni si campeni, caraseni si timiseni, a fost dintotdeauna. Muntele iti ofera resurse minerale, turistice, campia – resursele de hrana si posibilitatea de a te dezvolta mai usor in teritoriu.
Ruptura dintre cele doua judete s-a produs in anii 90, cand o serie de intreprinderi au intrat in lichidare sau trebuiau reorganizate si preluate de investitori. Statul nu mai putea intretine colosii industriali (Combinatul siderurgic din Resita, metalurgia din Otelu Rosu, constructiile de masini din Bocsa), intreprinderile miniere din Anina, Moldova Noua, si numarul somerilor a fost in crestere. Politicile de dezindustrializare au fost deosebit de slabe, datorita legislatiei, coruptiei si a incompetentei autoritatilor locale. Orasele mono-industriale au avut cel mai mult de suferit, pentru ca prin dezindustrializare personalul calificat intr-o anumita bransa nu s-a adaptat unei piete libere in care, la nivel local, nu se gaseau solutii. Locul vechilor intreprinderi a devenit brownfield, un spatiu degradat, un spatiu in asteptare, care vrea a se fi fost transformat intr-o utilitate de interes social sau economic.

Pozitia geografica si infrastructura zonala si locala sunt factori determinanti in dezvoltarea economica si sociala a unei zone geografice. Este mult mai usor sa atragi investitori in orase situate in apropiere de Ungaria (sau – pana in 2007 – in apropiere de granita de est a Uniunii Europene), avand o baza concreta de drumuri, cai ferate si aeroport, si mult mai dificil de a dezolta afaceri intr-un spatiu montan unde aceste infrastructuri sunt precare. Totodata, Timisoara are deja o traditie in invatamanul si cercetarea universitara, pe cand Resita este doar la inceput de drum. Acestea au fost cauzele principale ale decalajului produs intre cele doua judete.

Care sunt zonele cele mai defavorizate si de ce? Unde vedeti cele mai mari probleme? Care sunt punctele noastre forte?

In anii 2000, statul roman a incercat sa resusciteze zonele mai sarace, aplicand statutul de zone defavorizate. Cu toate ca s-au aplicat programe de implementare, cu facilitati pentru investitori, cursuri de reconversie profesionala pentru someri etc, s-a constatat ca investitorii straini si romani prefera ca destinatie tot arealele cu infrastructura bine pusa la punct. Ca zone defavorizate mentionam arealele oraselor Otelul Rosu, Moldova Noua, Oravita, Anina si Bocsa, chiar si comuna Nadrag. In urma restructurarilor din sectorul industrial, populatia activa este nevoita sa isi caute de lucru in strainatate sau sa traiasca la limita subzistentei.
Punctele forte raman municipiul Timisoara si polul de crestere al acestuia. Si in Timisoara exista someri, dar piata locurilor de munca este diversificata, forta de munca fiind inalt calificata. In domenii precum IT si retail (comert) putem concura cu orase din Europa de Vest. Sa nu uitam si Sannicolau Mare, numit in urma cu cativa ani si „orasul fara someri” – care atrage forta de munca de pe o raza ce ajunge pana la municipiul Timisoara.

Daca ne referim la turism, lucrurile s-au miscat mai putin in acest domeniu fata de alte regiuni ale tarii. Avem cu adevarat potential turistic sau e doar un cliseu?

Multi cercetatori considera un mit faptul ca turismul banatean poate declansa un declic economic. Potential turistic exista, insa cred ca nu este valorificat suficient. La multe conferinte si mese rotunde se prezinta solutii concrete care vin in sprijinul acestui demers, dar exista o mare problema: la aceste conferinte nu participa investitori, actori locali din sectorul administrativ. Ar trebui o mai buna conlucrare intre cercetare si mediul economic si politic, astfel incat sa scoatem din amortire sectorul turistic.

Puteti sa intocmiti un top al destinatiilor care considerati ca ar trebui sa fie varful de lance al turismului in Banat, motivand alegerea?

Nu prea imi plac topurile, dar voi incerca sa redau cateva exemple. Cred ca Defileul Dunarii ar trebui sa fie un paradis al destinatiilor turistice romanesti. Am avut ocazia sa vad malul romanesc al Dunarii de pe partea sarbeasca – e superb. Si cand privim invers, oare ce ne ofera malul sarbesc privirii? Un munte nelocuit, neprietenos.
As include Muntii Semenic ca un areal care poate fi resuscitat. Am amintiri din tabara Vila Klaus, de la Sura…ce s-a ales de ele in post-comunism?
Timisoara ar trebui sa devina o destinatie turistica reala. Dispunem de obiective culturale deosebite, iar prezenta raului Bega pe care se pot implementa croaziere, alaturi de Padurea Verde si alte parcuri (pe care speram sa le pastram si nu sa le diminuam) sunt elemente care pot aduce orasului o serie de beneficii economice din turism.
Charlottenburg (Sarlota) este unul din cele mai frumoase sate banatene. Este unicul sat inelar din Europa de Est. Oare cati turisti straini il cunosc?
Alte destinatii turistice in care cred ca merita sa se investeasca sunt: valea Muresului – atentie asupra valorificarii careia domnul conferentiar dr Daniel Vighi trebuie apreciat, Muntele Mic, Muntii Aninei etc.

Sa vorbim putin si despre identitatea banateana. Mai are sens in lumea de azi sa vorbim despre banateni sau suntem, simplu, romani? Care ar fi portretul banateanului autentic? Cati banateni „get-beget” mai exista?

Ei, aici ma atingeti la coarda sensibila. Nu stiu daca a facut cineva un calcul cati banateni autentici mai sunt. De fapt, ce inseamna sa fii banatean? Doar ca te-ai nascut in Banat? Faptul ca vorbesti dialectul banatean? Doar ca traiesti aici dar ai crescut in alt colt de tara?
Sa nu confundam identitatea regionala cu cea nationala. Putem fi buni romani, dar si banateni inflacarati. Banateanul este mandru ca s-a nascut pe aceste meleaguri si ca a mostenit o frumoasa traditie culturala, una solida, a dezvoltarii si bunastarii. Nu stiu cata bunastare mai exista astazi in Banat, si cat de mult se vede aceasta estompare a valorilor sociale si economice in comparatie cu alte regiuni ale tarii. De ce banateanul nu accepta „viniturile” cat timp viniturile sunt „asimilate” si generatia a doua de vinituri se considera banateni? Este o intrebare la care ar trebui sa reflectam.

Mai are Banatul capacitatea de a-i modela pe cei care se stabilesc aici sau se intampla cumva fenomenul invers?

Da, exista o asimilare a celor veniti din alte parti ale tarii. Cunosc cazuri de moldoveni si olteni, care dupa doua decenii vorbesc in graiul satului respectiv.
Modelarea poate avea aspect dublu: dupa cum cei emigrati in Banat sunt, sa zicem, „asimilati”, si noi, banatenii, preluam de la acestia anumite amprente culturale. Trebuie sa vedem in acest schimb cultural si ‚deprinderile bune’ pe care le preluam, nu numai pe cele rele. Se observa o nuanta de estompare a banateanului de altadata, dar asta nu se datoreste numai ‚viniturilor’, ci si a globalizarii, a lumii virtuale spre care tindem.

Timisoara este un oras cosmopolit, care se modernizeaza in ritm rapid. Si totusi, de indata ce iesim in mediul rural inconjurator, parca pasim intr-o alta lume, un univers in care functioneaza alte reguli, exista o alta mentalitate si un alt limbaj. De ce credeti ca exista o diferenta atat de mare intre rural si urban?

Ruralul inca pastreaza autenticitatea. Satul este un univers in care esti mai apropiat de natura, iar omul de la sat este mai cu frica de Dumnezeu. Viata urbana este mult mai dinamica, schimbarile sunt profunde in multiple sectoare ale societatii. Agitatia, stresul, mediul mai poluat, fac ca omul urban sa fie altfel. Mediul geografic ne transforma si omul se adapteaza mediului in care traieste.

Credeti ca banatenii de la sate se aliniaza valorilor de la oras sau sunt orasenii care mai au multe de invatat din lumea satului?

Nu stiu cat de bine putem sa cantarim sau sa comparam valorile intre cele doua medii, urban si rural. Cred ca banateanul de la sat inca este un ‚bun-simtist’ si isi vede de propria ograda. Orasenii pot invata de la un taran (‚paore’) felul in care cu mare truda si corectitudine acesta isi duce traiul, dupa cum banateanul de la sat ar trebui sa il admire pe orasean pentru activitatea acestuia in diverse domenii. Valori exista atat la sat, cat si la oras, trebuie doar descoperite si apreciate.

Este adevarat ca banatenii sunt „mai aproape de Viena” decat de Cluj, Iasi, Craiova sau Bucuresti?

Este un alt mit pe care il avem din perioada habsburgica, dar cu care ne mandrim. Aceasta sintagma nu face referire la apropierea neaparat spatiala (in numar de kilometri), ci la apartenenta culturala. Avem valente culturale si istorice care ne apropie de Viena, de aceea ne-a ramas in memoria colectiva regionala faptul ca se ajunge mai usor cu trasura la Viena decat la Bucuresti’. Asta se intampla, intr-adevar, pentru ca Banatul facea parte din Imperiul Habsburgic si bineinteles ca rutele de transport duceau la Viena, si nu in alte orase din est. De unde si apropierea banateanului de valorile culturale vieneze.

Ati publicat recent un studiu cu privire la identitatea carasovenilor? Este adevarat ca sunt croati?

Dragostea mea pentru carasoveni a pornit de la faptul ca fratele meu este casatorit cu o carasoveanca. Astfel am reusit sa cunosc o comunitate pe care o consider ‚enigma etnica’. Faptul ca de-a lungul istoriei s-au declarat cand sarbi, cand croati, alteori carasoveni, bulgari etc m-au determinat sa scriu un articol pe aceasta tema impreuna cu doi colegi politologi, lect dr Lucian Vesalon si lect dr Paul Kun. Pornind de la concepte precum protonationalismul popular, comunitate imaginara, legaturile triadice dintre statul gazda-minoritate nationala-statul de bastina si de la faptul ca etnia nu este fixa, ci fluida, si analizand istoria colonizarii si discursul liderilor locali la nivel cultural, am ajuns la concluzia ca aceasta comunitate este croata pe baza confesionala catolica, beneficiind de cetatenia croata si implicit de dreptul de a munci in Croatia, desi multe din trasaturile lor istorice si culturale ii apropie de sarbi. Formeaza cea mai interesanta comunitate etnica din Banat.

Credeti ca minoritatile traditionale din Banat, cu care inca ne mai mandrim, vor reusi sa isi pastreze identitatea in actualul context economico-social?

Etnia este un dat cu care te nasti. Acest dat rezista foarte bine in timp, pentru ca o comunitate etnica inseamna o populatie care are o limba comuna, traditii comune, si de cele mai multe ori o religie comuna. Luati ca exemplu populatia romaneasca din Ungaria – desi au fost asimilati prin diverse mijloace, romanii din Ungaria inca formeaza o comunitate. Nu a disparut. De aceea, cred ca minoritatile din Banat vor rezista in urmatoarele decenii, si, de ce nu, ne putem astepta si la un val de alte minoritati – poate asiatice, poate din Africa, care vor fi atrase de Timisoara si de alte orase din Banat. Iata ca alaturi de minoritatile traditionale trebuie sa ne asteptam si la minoritati noi, exotice.

Ati publicat in anul 2006 un dictionar toponimic-istoric al localitatilor din judetul Timis si ati tratat acolo numeroase aspecte istorice din teritoriu. Care sunt, in opinia dumneavoastra, marile necunoscute din istoria Banatului? Ce credeti ca ar trebui aprofundat pentru a ne cunoaste mai bine trecutul?

Intr-adevar, mi-am dorit sa cunosc mai bine tainele localitatilor din judetul Timis. Am lucrat in arhive, am consultat fondul Iliesiu, am analizat dictionare vechi si actuale, toate cu scopul de a observa un scurt istoric al localitatilor dar si de a depista toponime din vatra localitatilor. Cred ca situatia localitatilor in perioada comunismului ar trebui abordata mult mai temeinic de catre istorici. Studiile sa convearga de la nivel micro, de la sat, catre o analiza zonala si chiar regionala.

Credeti ca trecutul istoric al Banatului mai are ceva de oferit ceva noilor generatii sau sunt suficiente cliseele istorice nationale pe care le cunoastem cu totii?

Cred ca trecutul istoric al Banatului este extraordinar. Nu trebuie sa cadem in clisee, in nationalism, ci trebuie sa ne respectam trecutul, sa ne cunoastem istoria, sa ni se respecte istoria si adevarul istoric.
Istoria este un izvor de surprize. Vedeti cate lucruri noi s-au descoperit recent in centrul vechi al Timisoarei. Anumite detalii culturale si economice din epoca turceasca a Banatului au scos la suprafata o cu totul alta viziune, mult peste asteptari, despre societatea timisoreana a acelor vremuri.

Ce credeti ca s-a pierdut si ce se mai poate recupera din identitatea regionala?

Nu cred ca s-a pierdut identitatea regionala. Atata timp cat simtim ca suntem banateni, vibram. Coeziunea sociala la nivel regional se erodeaza in timp, este un mers firesc al istoriei intr-o societate globalizata, dar nu dispare.

Cum vedeti viitorul regiunii in actualul context social fragmentat, dezbinat, hiperpolitizat? Care sunt marile provocari pe care le avem de infruntat pentru ca expresia „Banatule colt de rai” sa continue sa fie adevarata?

Cred ca Banatul va redeveni o regiune prospera, pentru ca avem un fond cultural si economic unic in Europa, si o pozitie geografica de invidiat. Am stat vreo 15 ani intr-o oarecare letargie, dar pulsul economic actual este unul bun. Sper sa vina timpul cand o noua expresie,’Banatule, inima de rai’, va trona in memoria noastra colectiva.