Ce nu are voie angajatorul roman sa intrebe la interviu?

Firesc, angajatorul incearca sa afle la interviu cat mai multe informatii despre persoana care ii solicita o slujba. Aparent banale, o parte dintre intrebarile adresate cu aceasta ocazie nu sunt tocmai in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

Ioana Popa, consultant legislatia muncii si consilier in cariera, explica pentru ziare.com care sunt intrebarile „interzise” in timpul interviului de angajare si ce masuri pot lua persoanele confruntate cu situatii discriminatorii.

Exista o serie de intrebari pe care angajatorul nu ar trebui sa le adreseze intr-un interviu de selectie si pe baza carora sa decida asupra angajarii respectivei persoane.

In foarte multe tari, inclusiv in Romania, intrebarile legate de religie, stare civila, varsta, rasa, interese politice, starea de sanatate sau chiar orientare sexuala au caracater discriminatoriu, includerea lor intr-un interviu de recrutare fiind interzisa prin lege. Iar angajatorul care nu respecta aceste lucruri poate fi pus inclusiv in situatia de a plati daune morale persoanei respective.

„Esti casatorit/divortat?”, „Cati copii ai?”, „Parintii tai cu ce se ocupa?”. „Unde te-ai nascut?” „Ce nationalitate ai?”, „Fumezi?” sau „Intentionezi sa ai un copil?” – sunt doar o parte dintre intrebarile care, desi discriminatorii, apar adesea intr-un interviu de angajare.

Destul de multi candidati dezvaluie aceste informatii chiar de la momentul construirii CV-ului si trebuie sa recunoastem ca nici portalurile de joburi, cel putin in Romania, nu ii ajuta prea mult in acest sens. Pentru ca printre rubricile considerate obligatorii de completat pe aceste portaluri se numara data nasterii, sexul si uneori chiar starea civila, desi sunt considerate discriminatorii.

In Romania exista doua legi importante care protejeaza salariatii in fata situatiilor cu caracter discriminator, si anume Legea 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati si Ordonanta nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, o parte dintre prevederi fiind preluate si in Codul muncii – legea 53/2003.

Practic, Legea nr 202/2002 interzice discriminarea prin utilizarea de catre angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex la locul munca, referitoare la ocuparea posturilor vacante, salarii si alte beneficii, informare si consiliere, promovare etc.

Aceeasi lege prevede insa si exceptii de la regula, si anume in cazul acelor locuri de munca unde, datorita naturii sau condiitilor particulare de prestare a muncii, prevazute de lege, particularitatile de sex sunt determinante. Preotul, de exemplu, va fi intotdeauna barbat pentru ca asa prevede datina ortodoxa.

Conform aceluiasi act normativ, angajatorului ii este interzis sa-i solicite unei candidate teste de sarcina la angajare. Sunt si cateva situatii de exceptie, cand angajatorul poate cere aceste teste. De exemplu, in Codul muncii gasim precizat ca femeile insarcinate nu au voie sa lucreze in ture de noapte sau sa efectueze ore suplimentare. La fel cum nu pot lucra in conditii toxice, cu substante nocive sau in alte conditii de risc.

Citeste mai multe aici!