Cine (mai) este responsabil?

Mariana Cernicova

La inceput de primavara, pe 1 martie, Consiliul Europei a lansat discutia despre un concept nou: co-responsabilitatea. Cetateni, organizatii neguvernamentale (de impact local, national, transnational, international), partidele politice, firme (mari si mici), autoritati locale, centrale, nationale, europene, internationale impartasesc responsabilitatea pentru felul in care traim, pentru viitorul pe care ni-l asiguram, pentru ceea ce lasam mostenire generatiilor inca nenascute.

Cu alte cuvinte, suntem co-responsabili si pentru actiunile, si pentru inactiunile noastre. De aici incolo discutiile sunt mai complexe. Consiliul Europei propune o „Carta a co-responsabilitatii sociale”. Uniunea Europeana pare – cel putin prin vocea presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barrosso, sa imbratiseze propunerea. Si Consiliul Europei, si Uniunea Europeana mai fac precizarea: co-responsabilitate nu inseamna transferarea responsabilitatii de pe umerii statului pe cei ai cetatenilor sau ai autoritatilor locale.

Exact aceasta nuanta lipseste in discursul public romanesc actual. De cele mai multe ori, descentralizarea a insemnat eliberarea autoritatilor centrale de responsabilitate, fara ca cei carora li s-a „dat mutarea in plic” sa poata reactiona. Cum s-a intamplat cu scolile si cu spitalele transferate autoritatilor locale, pentru ca, dupa aceea, sa li se spuna sa le inchida. Un primar ales in 2008, spre pilda, pe o anumita platforma, in conditiile in care de la cea mai inalta tribuna a tarii se spunea ca Romania a evitat criza, in 2010 s-a trezit ca trebuie sa-si reduca personalul din administratie, ca trebuie sa-si diminueze serviciile catre populatie, ba poate sa si inchida scoala din localitate. Iar acum trebuie sa mai restructureze si vreun spital, sa-l transforme in casa de batrani chiar daca n-ar avea suficienti batrani care sa stea acolo si nici resurse sa sustina o asemenea institutie pe termen lung.

Deocamdata, comunitatile locale, si mai ales simplii cetateni platesc pentru greselile guvernelor in negocierile cu FMI, pentru deciziile proaste din privatizari, pentru criza din Orientul Mijlociu, pentru politicile publice lipsite de fundament realist, pentru dezangajarea clasei politice, pentru egoismul firmelor multinationale, care fug de pietele in care nu mai fac profitul anticipat.

Noua filozofie europeana, pe axa Strasbourg – Bruxelles incearca sa compenseze aceste rele, rechemand toti actorii din societate, mari si mici, cu puteri legitime de reprezentare, dar si cu voci plapande si vot nesigur, sa se reaseze la masa deciziilor si sa reconfigureze conceptele de guvernare si de responsabilitate. Ramane de vazut cum va reactiona clasa politico-administrativa din Romania la aceasta politica europeana.